Amalia Sterescu – Femei de cariera
În întâlnirile importante cu oameni de afaceri de pe alte continente, Amalia Sterescu se trezeşte uneori zâmbind. Îşi aminteşte că în anii ’80 era o fetiţă de la ţară care învăţa la lumina lămpii. ..
Sunteţi vicepreşedintele unei mari corporaţii. Cum va simţiti într-o astfel de poziţie? Cum este dimineaţa unui manager înainte de a merge la serviciu?
În cadrul Oracle sunt responsabilă de elaborarea strategiei globale pentru centrele de reînnoire contracte suport localizate în România, India şi China şi de atingerea targeturilor specifice ce însumează peste un miliard USD la nivelul unui an fiscal. Cum se simte o femeie pe umerii căreia apasă responsabilitatea generării unui revenue de peste un miliard de dolari anual? Cum se simte o femeie care face management dincolo de graniţele României, conducând o echipă internaţională de directori şi peste 300 de angajaţi? Sentimentele, stările ce mă însoţesc făcând acest rol sunt diverse: bucuria de a fi ajuns prima româncă la un astfel nivel de management în cadrul Oracle Corporation; entuziasmul de a lucra cu o echipă diversă, multiculturală de management; încordarea cu care urmăresc fiecare dolar care intră în firmă şi este generat de echipa mea, uneori în condiţii dificile cum ar fi cutremurul din Japonia sau mişcările politice din Middle East; curiozitatea cu care descopăr specificul cultural al clienţilor interni sau externi cu care interacţionez din 51 de ţări ale lumii de pe toate continentele; împlinirea pe care o resimt atunci când sădesc ceva în minţile şi sufletele celor cu care lucrez, acel ceva ce îi face să strălucească şi să devină o forţă de neoprit… sunt doar câteva exemple. Dimineţile mele sunt ca ale oricărei mame şi soţii care lucrează intens 8am – 24pm: grăbite, agitate, cu gândul la orele următoare mai mult decât la prezent. Ziua mea începe în general la 6:30 nu cu o cafea în mână ci cu un Blackberry în care verific agenda şi mailurile venite în cursul nopţii. Iureşul pregătirii copilului pentru grădiniţă şi îngrijirii bebeluşului la primele ore ale dimineţii, mic dejunul cu familia şi sărutul fugar dat soţului la plecare, traseul mental pe care îl fac ca să aleg drumul cel mai scurt şi neaglomerat spre serviciu în timp ce ascult ştirile – definesc oarecum marea majoritate a dimineţilor mele. Ora 8:30 a.m mă găseşte în general la birou în Romania asta când nu sunt în avion, zburând spre China, India sau alte colţuri ale lumii – la întâlniri interne.. ori 8:30 a.m mă găseşte deja într-un meeting intern în cine ştie ce colţ de lume.
2. V-aţi confruntat cu preconcepţii răutăcioase sau invidii din partea femeilor care pun ascensiunea dvs. pe seama altor merite decât efortul propriu? Care este drumul practic pe care l-aţi parcurs? Invidiile sunt inevitabile şi uneori îi stimulează pe oameni să progreseze mai rapid, motivaţi de succesul altora sau să involueze – prea preocupaţi fiind de ceea se întâmplă altora şi mai puţin de ceea ce ar putea face chiar ei pozitiv. Personal nu m-au preocupat invidiile altora sau preconcepţiile unora, dar m-am lovit de ele, mai ales în culturi în care a fi femeie manager este greu de digerat. Ascensiunea mea profesională a început în Connex – primul serviciu de telefonie mobilă din România, o adevărată pepinieră de leaderi români care astăzi ocupă funcţii manageriale importante în IT, servicii bancare financiare, BPO, Call center etc. În cadrul Connex, timp de 8 ani de zile am ocupat diferite roluri manageriale în cadrul departamentului de Relaţii cu clienţii ajungând în final să fiu responsabilă de relaţia cu clienţii strategici ai firmei. Connex a însemnat un proces de formare şi modelare a mea ca leader, o înţelegere aprofundată a motivaţiilor şi comportamentului clientului român. Mi-am continuat cariera în cadrul Oracle unde începând cu 2005 am condus un proiect pilot care a crescut an de an, devenind unul din succesele de referinţă ale departamentului Customer Support: un lanţ de centre de suport împărţite în România, India şi China ce generează anual cifre impresionante de revenue. În Oracle am avut şansa să fiu expusă la un mediu multicultural ce mi-a permis cunoaşterea şi înţelegerea comportamentului clienţilor din cele 51 de ţări cu care interacţionăm. În cei 13 ani de carieră managerială am condus echipe de sute de oameni tineri, la începutul carierei lor profesionale – a le oferi suport, coaching şi mentoring şi a-i vedea cum progresează profesional – este una din cele mai mari realizări ale activităţii mele de până acum. Când performanţa ta este incontestabil foarte puternică şi rezultatele vorbesc de la sine, când talentul se îmbină cu dedicaţia de a crea ceva solid şi durabil – succesul şi reputaţia se construiesc pas cu pas.
3. Ne gândim că nici uşor nu este… Pe o scară de la 1 la 10, cât de greu v-a fost să ajungeţi aici şi ce anume a fost cel mai dificil? Privind în urmă, s-au atenuat în memorie lungile ore de lucru până noaptea târziu, nopţile nedormite din cauza stresului sau concediile petrecute învăţând la cine ştie ce curs de management sau drept, am uitat tristeţile zilelor în care eram departe de familie şi copii sau „luptele” duse pe diferite „fronturi” pentru a mai obţine ceva pentru echipa mea sau pentru clienţii noştri. Cariera mea este ca o săgeată ce ţinteşte spre limite pe care de abia acum încep să le conturez pentru că deşi am atins un vârf în accepţiunea multora, continuarea va fi mult mai interesantă decât tot ceea ce am făcut până acum. Dacă a fost greu? Nu a fost uşor dar am obţinut prin multă muncă şi perseverenţă cam tot ceea ce mi-am propus căci nu-i aşa, suntem ceea ce gândim că vrem să fim. Uneori când sunt în vreo întâlnire cu membri importanţi ai echipei de Sr. Leaders din Oracle, în cine ştie ce colţ de lume, îmi aduc aminte de fetiţa ce studia la lumina lămpii, căci energia electrică era raţionalizată în anii ’80, fetiţa ce nu avea decât 2 programe TV şi mergea la şcoala din sat. Nu aveam curent dar puteam ţine ochii închişi ca să pot visa mai mult, nu aveam programe TV dar aveam o bibiliotecă mare de cărţi pe care le devoram în ritm alert iar la şcoala din sat – ma aşteptau dascăli adevăraţi. Zâmbesc de fiecare dată – a fost un drum lung din acel sat până în „board-urile” corporaţiei.
4. Probabil că printre subalternii dvs. se nunăra şi bărbaţi. Cum vă simţiţi în postura de şefă, în relaţia cu aceştia? Lucrez cu profesionişti, competitivi şi exigenţi. În relaţia cu subordonaţii mei, ceea ce contează cu adevărat este competenţa şi performanţa demonstrată. Naţionalitatea sau sexul sunt nesemnificative.
5. Cum sunt tratate femeile de afaceri în România? Dar în alte ţări? Există o diferenţă de percepţie din partea sexului tare? Avem prejudecăţi la nivel de societate? Anii de comunism în care a fost promovat egalitarismul a înlesnit în oarecare măsură schimbarea percepţiilor vis a vis de multiplele roluri pe care o femeie le poate juca în societatea românească. A fi femeie în Romania nu mi-a creat nici o barieră în ascensiunea profesională, barierele ni le creăm noi înşine invocând diverse motive pentru care nu ne putem dezvolta, progresa etc. În experienţa mea, m-am lovit însă de bariere culturale, specifice anumitor ţări, în care a fi femeie manager este o îndrăzneală, o cutezanţă pe care unii bărbaţi manageri nu ştiu cum să o gestioneze. Sunt încă multe echipe manageriale la nivel de corporaţii în care, în top management, se regăsesc foarte puţine femei cel mai probabil în poziţii de HR şi cam atât. Comunităţi de Women Leadership încep să apară în întreaga lume tocmai pentru a schimba mentalităţi şi percepţii şi pentru a înlesni ascensiunea femeilor în roluri manageriale.
6. Există o diferenţă între leadership-ul feminin şi cel masculin? Există studii ce vorbesc despre aceste diferenţe în care se menţionează că femeile sunt mai competente în anumite arii cum ar fi comunicarea sau spiritul organizatoric iar bărbaţii excelează în alte competenţe manageriale. Cred însă că diferenţe apar însă de la leader la leader indiferent de sex, căci nu-i aşa – fiecare leader are o unicitate greu de tăgăduit. Cred că e important ca,la nivelul unei echipe de management, să existe o un bun mix de competenţe care să asigure diversitate, performanţă, inovaţie.
7. Ce le lipseşte femeilor pentru a putea fi la fel de prezente ca bărbaţii în functii de management?
1) Încrederea. Încrederea în uriaşul potenţial pe care îl au.
2) Mentoringul. Nu e simplu să jonglezi cu mai multe roluri concomitent – uneori îndrumarea specializată face minuni.
3) Îndrazneala/Tupeul. De multe ori barierele în calea ascensiunii noastre profesionale sunt de natura interioară. Nu fiţi propriile voastre bariere!
8. Ce vă place cel mai mult la jobul dv.? Ce vă displace cel mai tare? Îmi place să lucrez cu echipa mea şi să doborâm recorduri trimestru după trimestru… îmi place mediul multicultural şi expunerea pe care mi-o oferă un rol global. Cu siguranţă aspectele care îmi plac sunt cu mult mai multe decât cele ce îmi plac mai puţin şi care ţin mai mult de dificultatea de a menţine o balanţă viaţă personală/viaţă profesională.
9. Care ar fi cel mai mare eşec al unei femei de carieră, în opinia dvs.? Depinde cum îşi defineşte succesul. Pentru mine succes înseamna să fiu o mamă şi o soţie bună, un leader recunoscut pentru performanţa şi competenţa sa dar şi o deschizătoare de drumuri, un liant de comunităţi ce activează în arii care mă pasionează. A-mi neglija educaţia copiilor de exemplu, în favoarea carierei – pentru mine este egal cu eşecul. Pe de altă parte eşecul nu e decât o experienţă din care trebuie să fim suficient de înţelepţi să ne învăţăm lecţia şi să mergem mai departe către noi şi noi experienţe de învăţare fie ele denumite sec – eşecuri.
10. Ce sfat le daţi femeilor care îşi doresc să răzbată într-o lume parţial a bărbaţilor? Să nu renunţe la visul lor indiferent dacă sunt casnice acum sau sunt într-un job de circumstanţă. Să nu înceteze a se reinventa indiferent de vârsta pe care o au. Iar dacă şi-au propus să aibă o carieră managerială, să devină leaderi recunoscuţi în diverse domenii sau specialiste respectate în arii dominate de obicei de bărbaţi – cine le poate stavili forţa creatoare, dorinţa şi motivaţia de a reuşi?
Sursa: Amalia Sterescu | Unica.ro http://www.unica.ro/detalii-articole/articole/amalia-sterescu-11500.html#ixzz1mIfqHg00