021/9003

D – de la Demisie

9 februarie 2008, 4 comentarii
Contactează-mă!

Pentru tinerii absolventi de facultate, cu experienta limitata de munca (1-2 colaborari Part time pe perioada facultatii) exista o mai mare tentatie de a experimenta roluri noi in job-uri noi in speranta ca isi vor gasi identitatea si drumul spre o viata profesionala de succes. Ei se pot regasi in orice pozitii entry level full time sau part time in call centere, relatii cu clientii, firme de cercetare de marketing si alte arii ce nu necesita neaparat o experienta de munca solida anterioara;

Cauzele migrarii sunt generate nu numai de dorinta de a experimenta dar si de o oarecare debusolare ce izvoraste din lipsa de mentoring in scoli sau familie. De la dorinta de a experimenta job-uri si roluri noi, de a  sonda  cum e sa lucrezi in domeniul x sau y  se ajunge uneori la ceea ce eu numesc mercenariat.
Componenta financiara devine mult mai importanta decat  procesul de dezvoltare profesionala intr-un anumit rol – apare goana dupa venituri in slujba celui care da mai mult.
Cine sunt mercenarii? De la muncitori necalificati pana la personal tehnic specializat sau middle management.

Tango cu viata

Traim intr-o Romanie in care tinerii se supraevalueaza , in care nevoia de ucenicie este un pas sarit, in care  a castiga experienta  si apoi a promova devine desuet, in care goana dupa forta de munca repede si cantitativ afecteaza procesele de recrutare si selectie. Demisia, indiferent de profilul celui care demisioneaza nu este decat un efect al unei piete cu dezvoltare rapida, cu o cerere mult mai mare decat oferta, cu lacune majore in sistemul de educare si indrumare a tinerei generatii.

Comentarii

Comentarii (4)

  1. Bogdan spune:

    Din pacate ai dreptate. Tinerii, mai precis generatia ’86 – ’90 nu mai cauta cariera si dezvoltare profesionala ci cauta un salariu cat mai mare, promovari in timp scurt, un program de munca care sa coincida perfect timpului lor liber, beneficii cat mai multe si care „sa dea bine pe CV”. Imi aduc aminte de primele interviuri pe care le-am dat si de emotiile ce ma incercau pentru ca imi doream sa invat, imi doream sa ma invete cineva „practica” predata in facultate sau citita in cartile de specialitate. Imi doream sa fac parte dintr-o echipa si sa fiu apreciat de colegi pentru rezultatele mele. Din pacate totul a disparut. Acum 4 din 10 studenti vor sa devina manageri, indiferent de domeniu sau nivel, pana si secretara acum este Asistant Manager, cu posibilitate de devenire PR Officer, desi nu cred ca stiu ce inseamna in totalitate acest job. De la primul job, chiar daca este un post entry level tinerii vor salarii de midle management, fara sa ofere sau sa indeplineasca in procent majoritar cerintele postului. Nu au rabdare, nu vor sa isi mareasca bagajul de cunostinte si nici sa creasca in acea companie. Scopul lor este de a sta la „caldurica” pana va veni „ceva mai bun”, sau pana vine vacanta, sau pana in sesiune, sau poate chiar pana cand parintii ii conving sa isi vada de scoala ca au timp apoi sa munceasca. Am intalnit cazuri in care au facut 2 facultati si 1 master si la 26-28 de ani vroiau sa se angajeze pentru prima oara pe pozitie de entry level, cu asteptari salariale mari, dar totusi nu au trecut de testul de aptitudin sau de testele scrise necesare. Pentru a se face diferenta de cunostine si experienta in domeniu, inainte de ’89 aveam sefi si directori, pana in 2000 existau supervizori si manageri, acum exista manageri si leaderi (sau specialisti). Oare de ce simtim nevoia de a avea tot felul de denumiri complexe pe cartile de vizita sau in semnaturi de email cand de fapt ar trebui sa lasam rezultatele sa vorbeasca de la sine si sa ne focalizam energia nu pe a vana titulaturi ci pe eficientizarea actiunilor noastre, astfel incat in putinul timp care ne ramane sa impartasim cu cei din jur experienta noastra si sa ne bucuram mai mult de viata personala, care se micsoreaza ca timp de la an la an. Pentru a scadea numarul demisiilor si pentru a creste durata de viata a unui angajat, consider ca ar trebui insistat pe dezvoltarea valorilor morale, creerea unui climat deschis, transparent, bazat pe incredere si respect si nu in ultimul rand pe dezvoltarea profesionala si personala a angajatului (indiferent de nivelul ocupat in companie) prin training-uri interne sau externe specializate.

    Calitatea pietei de resurse umane sper sa isi revina intr-un timp cat mai scurt prin ajutorul nostru, al fiecaruia dintre noi, pentru ca altfel nu prevad un viitor prosper pentru nici una dintre parti.

    Visez ca nepotii nostrii sa beneficieze de indrumare si consiliere profesionala din anii de liceu si evenimente „Career Day” cu liber acces si dese.

    „Visez la o Romanie matura!!!”

  2. vic spune:

    Poate ar trebui sa dam niste cifre cand spunem „asteptari salariale nejustificate”… Banuiesc ca un salariu de 600 de euro pe o pozitie de entry level e considerata drept o solicitare nejustificata – pentru ca privim prin prisma experientei noastre, a celor peste 30 de ani, si ne amintim ce fericiti eram daca acum 10 ani obtineam un salariu de 300 de dolari… Dar poate ar trebui sa ne amintim ca o garsoniera putea fi inchiriata atunci cu 90 de dolari…

  3. Rodica spune:

    Sunt perfect de acord cu tine…totusi, eu sunt o tanara angajata la o multinationala si sincer, nu caut sa avansez imediat si nu caut salarii extraordinare si pozitii de manager, cred ca este mult mai important, sa inveti, sa inveti mult, de la sefi, de la colegi…ce se intampla totusi in momentul in care simti ca nu ai de la cine sa inveti? simti ca modul in care privesti tu lucrurile este diferit de modul in care priveste seful tau lucrurile?merita compromisul? poate ca merita, in ideea ca intradevar inveti ceva nou de la individul ala(care evident are niste calitati de vreme ce are o anumita pozitie in companie)…totusi, sentimentul trebuie sa fie reciproc, si superiorul tau trebuie sa „te placa”…din pacate, afinitatea pe care o ai cu un colaborator sau cu seful tau e foarte importanta – si daca nu e….

  4. Delphi spune:

    Mi se pare interesant articolul, desi e scris de ceva vreme, as vrea sa imi spun si eu parerea, chiar si acum, pe vreme de criza. Cred ca tinerii migreaza in general foarte mult in acest domeniu, al centrelor de relatii cu clientii. Nu stiu cat de mult are legatura cu salariul, ci mai degraba cu faptul ca pentru multi asta e un job sezonier, ei nu asta vor sa faca dar aici sunt acceptati daca nu au experienta. Daca sunt suficienti de maturi, aceasta experienta ii va ajuta sa invete multe insa cred ca multi nu pleaca pentru bani, ci pentru a face altceva. Putini raman pentru a promova, altii raman pentru ca iubesc un job fara prea mari respinsabilitati si foaarte putini fiindca sunt pasionati de ceea ce fac.

Adauga comentariu

Azi ai făcut ceva pentru visul tău?

Resurse gratuite

E-book
gratuit

"Vreau să-mi schimb cariera"
vreau acces

Ghidul tranziției
în carieră

pas cu pas
vreau acces

Public
Speaking

resurse gratuite
vreau acces
© 2017 Amalia Sterescu Designed by: Live Design