021/9003

Leadership-ul nu se pensionează

25 martie 2014, 1 comentariu
Contactează-mă!

V-aţi întrebat vreodată ce fac liderii la apusul vieţii lor? Suntem tentaţi să ne gândim că cei mai norocoşi şi mai de succes stau undeva pe propria lor insulă, cu un cocktail în mână sau, mai prozaic, se cazează într-un azil de lux ori îşi subînchiriază locurile obţinute cu greu în acel azil şi aleg să se îmbarce pe vreo croazieră în jurul lumii.

Răspunsul la această întrebare e condiţionat de cele mai multe ori de experienţele noastre, de dorinţele şi visele noastre legate de acea etapă a vieţii pe care o numim poetic … apus. Îl condiţionăm de sistemul de pensii de care odată şi odată vom deveni dependenţi, de copii, nepoţi şi, nu în ultimul rând, de sănătate şi sistemul ce ar trebui să ne facă acel apus demn de viaţa pe care am trăit-o, de moştenirea pe care o lăsăm ca lideri sau – mă rog – credem că ar trebui să o lăsăm.

Tango cu viata

Recent, am petrecut unsprezece zile în compania unor oameni de succes din diverse ţări, aflaţi la apusul vieţii lor, şi ceea ce am observat şi învăţat de la ei m-a surprins şi m-a pus pe gânduri.

Vedeţi voi, în România, când un lider se retrage din activitate, societatea îi pune eticheta de „pensionar”. În străinătate, în schimb, eticheta este de cele mai multe ori „consultant” sau „speaker motivaţional” şi pe drept cuvânt, pentru că aceşti oameni continuă să inspire cu poveştile lor, cu experienţele sau expertiza lor, iar cel mai important este că ceilalţi sunt dispuşi nu numai să asculte, dar să şi înveţe de la ei.

În România? Dacă am face pe loc un exerciţiu, tu ce ai răspunde la întrebarea: Cu ce cuvinte asociezi termenul de ‘pensionar’? Oare printre asocieri s-au numărat şi … Mentor? Motivant? Inspiraţional? Sau se regăseau mai degrabă: împovărare, boală, grijă, deprimare? Nu te condamn! Sistemul social din România e la pământ, nu e de mirare că ignorăm o oportunitate – aceea de a învăţa de la aceşti lideri aflaţi la apusul existenţei lor, pentru că oricât de nealiniaţi cu vremurile vi se par, leadership-ul lor NU SE PENSIONEAZĂ!

Aceasta e lecţia pe care am învăţat-o de la sutele de oameni de succes cu care am traversat recent America de Sud. Poate că nu îi mai ajută corpul şi se încurcă în bastoane şi alte instrumente de suport, dar cei cu minte limpede m-au învăţat că atunci când liderii sunt la apusul vieţii, ei tot conduc ceva: îşi setează obiective imediate, îşi gestionează dorinţa de a descoperi şi a cunoaşte ceva zilnic, îşi planifică experienţe inedite, au focus, au motivaţie, pentru ei fiecare zi e o provocare în plus, dar şi o bucurie. Îşi stabilesc strategii şi tactici care să îi ajute logistic să îşi mai împlinească un vis . Imaginaţi-vă o doamnă de 80 de ani care merge la sală în fiecare zi. A condus propriul business toată viaţa, acum are un obiectiv, iar a doua zi se aruncă în ocean să faca snorkeling – nu inventez, true story. Îmi era teamă că va face infarct în apa rece, dar ea se mişca mai destoinică decât mine … pentru că avea o motivaţie extraordinară şi îi inspira şi pe ceilalţi mai ezitanţi. Un domn cu o vârstă mult peste 85 de ani, cu un picior în ghips şi cadru de mers, are un ţel: vrea să urce la Rio, pe Corcovada, să vadă statuia lui Christo Redendor. L-am întâlnit acolo sus, zâmbea fericit: obiectiv atins! Iar seara era pe Skype cu nepoţii şi share-uia fotografii.

Liderii nu se pensionează, ei doar îşi schimbă obiectivele şi în loc de echipe îşi gestionează sublim apusul. Ne zâmbesc cu toată înţelegerea din lume când ne agităm, stresăm, enervăm – au fost şi ei acolo. Ne ceartă când muncim prea mult în detrimentul familiei, pentru că nu vor să repetăm erorile pe care ei le-au făcut. Ne învaţă să preţuim fiecare clipă, să sărbătorim fiecare succes şi să nu încetăm să învăţăm. Oamenii aceştia frumoşi, relaxaţi financiar – pentru că au fost lideri de succes – neajutoraţi de trup, dar cu un spirit la fel de puternic ca în anii tinereţii, m-au învăţat că bătrâneţea e doar o slăbiciune a trupului şi că leadership-ul autentic inspiră atâta timp cât mentalul rămâne pe baricade.

(Photo copyrights mariordo@aol.com)

Comentarii

Comentarii (1)

  1. stefan marici spune:

    o lectie pretioasa de viata , multumesc .

Adauga comentariu

Azi ai făcut ceva pentru visul tău?

Resurse gratuite

E-book
gratuit

"Vreau să-mi schimb cariera"
vreau acces

Ghidul tranziției
în carieră

pas cu pas
vreau acces

Public
Speaking

resurse gratuite
vreau acces
© 2017 Amalia Sterescu Designed by: Live Design