021/9003

Pariez pe potenţialul managerilor români! Azi: Alexandru Aramă, Head of Retail la Unicredit Leasing

30 ianuarie 2014, 0 comentarii
Contactează-mă!

În periplul meu corporatist din ultimii 16 ani, am selectat potenţiali lideri, am investit în dezvoltarea lor prin toate instrumentele pe care le aveam la dispoziţie, iar pentru cei mai mulţi dintre ei, am avut satisfacţia să fi pus si eu câteva „cărămizi” şi ingrediente utile la formarea lor ca manageri operaţionali de succes sau ca lideri cu mare potenţial de a conduce profitabil operaţiuni în România sau în afara sa.

Adunând cap la cap mii de ore de muncă, sedinţe, team building-uri, am regăsit foarte mulţi tineri români bine pregătiţi profesional. Asistând la sute de întîlniri, am avut şansa să cunoscut manageri români cu experienţă şi rezultate demne de invidiat. Participând la zeci de conferinţe şi workshop-uri, am concluzionat că potenţialul tinerilor României este insuficient exploatat, dar el există şi poate oferi schimbarea pozitivă pe care ne-o dorim cu toţii. Gestionând proiecte sociale de mentoring şi consiliere în carieră, am pătruns în poveştile de viaţă ale unor tineri care privesc viitorul cu atât de mult optimism şi încredere, încât nu am putut rămâne indiferentă la zbaterea lor.

Tango cu viata

Astfel a apărut ideea acestui proiect, prin care îmi doresc să ofer mai departe societăţii şi mediului în care m-am format, acele repere umane pe care se poate baza în viitor. Sunt profesioniştii României de mâine, pe care-i admir pentru efort şi determinare şi în proiectele cărora cred cu tărie. Vă invit să-i cunoaşteţi, ca să-i puteţi credita la rândul vostru.

Am demarat campania „Pariez pe potenţialul managerilor români”, în efortul meu de a recunoaşte contribuţia acelor manageri/lideri nevăzuţi şi neştiuţi în afara organizaţiilor lor, dar care fac minuni în interiorul acestora ca intrapreneuri, lideri autentici sau manageri de succes. Voi începe în mod special cu cei cu care am lucrat direct şi cu care am împărţit momente importante în evoluţia noastră ca lideri. Lista este însă deschisă, iar dacă doriţi să evidenţiaţi competenţele şi performanţele deosebite ale managerilor cu care lucraţi, aştept cu drag recomandarea Dvs. la hello@amaliasterescu.ro

___________________________

Interviu Alexandru Aramă

Alexandru Aramă are o experienţă de peste 15 ani în telecom şi banking. El este în prezent Head of Retail la Unicredit Leasing iar anterior a ocupat poziţiile de Head of Customer Relations Department la Unicredit Leasing şi Manager of Customer Relations for Major Accounts la Vodafone. Specializarea lui principală este managementul echipelor de relaţii cu clienţii şi suport vânzări. 

1. Dacă ar fi să scrii o carte cu povestea evoluţiei tale, ce titlu ar avea? De ce?

Sfârşitul Copilăriei. Ar trebui să plătesc nişte drepturi de autor marelui scriitor S.F. Arthur C. Clark, dar ar merita cu siguranţă. Am avut recent revelaţia că mi-am început cariera pe la 16 ani. Ştiam că am muncit de la vârsta aceea, dar abia foarte recent am realizat cât de valoroasă a fost pentru mine experienţa acelor primi ani şi cum ei au reprezentat, de fapt, începutul carierei mele. Trecând pragul adolescenţei – o perioadă a permanentelor căutări, a experimentelor, a îndoielii dar şi a încrederii în lipsa oricăror limite – am avansat într-o carieră managerială legată în special de clienţi şi simt că sunt aproape de o perioadă de maturitate profesională.

 

2. Timpul: prieten sau duşman?

Ne-a luat ceva timp să ne cunoaştem. Ne-am tatonat ani buni, testându-ne reciproc limitele. Este o relaţie cu năbădăi, între doi prieteni cu personalităţi puternice. Uitându-mă la evoluţia ei de până acum, cred că relaţia asta va rămâne la fel şi pe viitor. Avem perioade lungi când suntem într-un echilibru grozav şi din când în când, fie eu, fie el (timpul) forţează limitele celuilalt. Atunci lucrurile o iau razna. După care, clepsidra asta este zguduită puţin şi revenim în echilibru. Ne acceptăm aşa cum suntem şi ne asumăm responsabilitatea pe care o împărţim. Sau poate mai degrabă eu sunt cel responsabil?!

 

3. Cea mai importantă lecţie învăţată de când eşti manager?

Acum câţiva ani am făcut o descoperire, prin propria-mi experienţă, care mi se pare fenomenală. Desigur, ca orice om, de-a lungul timpului am făcut multiple descoperiri, însă din perspectiva managerială, aş putea spune că aceasta este cea mai importantă şi chiar şi cea mai recentă. Teoria pe care am dezvoltat-o este aceea că pentru a ajunge la un punct B plecând dintr-un alt punct A, există mai mult de un singur drum posibil. Sigur, nu mă refer aici la cunoştinţele din fizică sau matematică. Pentru a califica această idee la nivel de teorie, am efectuat o serie de studii şi experimente cu cei pe care îi coordonam, iar rezultatul a fost mereu acelaşi. Diversitatea celor din jurul meu, varietatea experienţelor şi perspectivelor fiecăruia fac ca metodele prin care ne atingem rezultatele să fie diferite. Şi ştii ce?! Asta este minunat pentru mine! Căci singur n-aş putea să păşesc pe atât de multe drumuri în acelaşi timp şi n-aş putea acumula atât de multă experienţă, doar prin propria capacitate de învăţare.

 

4. În activitatea ta managerială, ai avut-o, o vreme, ca manager direct pe Amalia Sterescu. Care este cel mai important lucru pe care l-ai învăţat de la ea?

Am făcut primii paşi în management alături de Amalia. A fost persoana care a văzut în mine potenţialul de manager pe care nici eu nu-l credeam posibil la vremea respectivă. Îmi amintesc fiecare detaliu al conversaţiei telefonice în care Amalia îmi spunea: “Maestre, vei fi noul team leader al echipei.” Brusc, curtea veche din spatele sediului nostru, în care se ansamblau nişte canapele groaznice, mi s-a părut un teren de joacă. În acel moment de început, Amalia a fost modelul meu de manager, practic de la ea am învăţat abecedarul managementului, dar cred că cea mai importantă lecţie a fost să cred că pot face orice. Să am încredere în mine!

 

5. Care crezi că este ‘reţeta’ echipei eficiente?

Întrebarea asta îmi oferă o perspectivă interesantă asupra managementului. Da, cred că poate fi comparat un manager care construieşte o echipă cu un bucătar care prepară un meniu. Şi la fel cum un bucătar bun ţi-ar spune o reţetă clară pentru obţinerea unui preparat corect, la fel şi un manager bun ţi-ar putea spune cum poţi contrui o echipă corectă. Cred însă că asemănarea între un bucătar excepţional şi un manager excepţional este că fiecare adaugă ceva particular, spontan, “după gust”, care poate avea darul de a desăvârşi farfuria/echipa de vis, în care ingredientele se potrivesc de minune şi se pun în valoare între ele, furnizând la final o experienţă completă. Într-adevăr, e posibil să şi rateze, dar este un risc care merită asumat, mai ales în management, unde ai şansa de a mai corecta câte ceva înainte de colaps. Întrebarea este generoasă şi mă tentează să dezvolt răspunsul cu câteva elemente care m-au ajutat în timp să construiesc echipe performante. Primul şi cel mai solicitant element este procesul de recrutare a membrilor echipei, de a cărui calitate depinde potrivirea angajaţilor cu job-ul pe care urmează să-l facă. Odată formată echipa, singura mea grijă este mediul de lucru. Este un termen cu un înţeles larg şi conţine mai multe conotaţii, dar am remarcat că atunci când reuşesc să creez un mediu în care membrii echipei să se simtă confortabil, responsabilizaţi şi au perspectiva raportului între eforturile şi beneficiile muncii lor, lucrurile merg ‘ca unse’.

 

6. Eşti unul dintre puţinii manageri români cu o expertiză solidă pe customer service. Care ar fi principalele lecţii pe care ai putea să le oferi managerilor juniori când vorbim de îmbunătăţirea unui serviciu de relaţii cu clienţii?

În biroul meu se află o mică bibliotecă în care stau înghesuite mai multe materiale care conţin lecţii despre cum se fac lucrurile bine. Acoperă diverse arii: management, vânzări, produse, relaţii cu clienţii, etc. Pentru că spaţiul nu este mare, din când în când trebuie să mai filtrez din ele, pentru a le acomoda pe cele noi. Astfel, cele care mi se pare că-şi pierd din valoare iau calea reciclării. Pe parcursul acestui proces recurent am remarcat că materialele legate de clienţi au avut o evoluţie semnificativ ascendentă, după care uşor – uşor s-au împuţinat, sintetizându-se în câteva esenţe primare. Cea mai importantă lecţie despre clienţi începe cu întrebarea: “Cum ai vrea să fii servit dacă ai fi tu clientul?”. Dialogul care pleacă de la acestă întrebare are o durată foarte variată. Cu unii dintre colegii mei, el se sfârşeşte imediat cu un “Aha!”, care lămureşte instantaneu toate întrebările ce îşi găsesc răspunsul intrinsec. În alte cazuri, mai apar o serie de bariere, care au nevoie de lămuriri. Însă, de fiecare dată, barierele vin din exterior, iar soluţiile se găsesc în interior.

 

7. Ce lecţii ai preda într-o şcoală de business?

Multe filme speculează şi dezvoltă ideea tehnologiei care ar putea extrage experienţa unui individ şi ar putea-o converti în forme digitale care ulterior ar fi disponibile celorlalţi. Dincolo de fantezie şi de perspectiva unei evoluţii spectaculoase permisă umanităţii de o astfel de tehnologie, cred cumva că ceea ce găsesc fascinant în această idee este că ar facilita îndeplinirea unei datorii pe care o avem cu toţii. Şi anume aceea de a contribui cât mai mult la arhiva de cunoaştere a umanităţii. Ultima versiune a scopului meu este să găsesc calea de a împărtăşi cât mai mult din experienţa mea. Până acum, am reuşit să fac asta prin programe de customer experience, centre de relaţii cu clienţii, vânzări şi management. Fie că au fost sub formă de workshop-uri, proiecte, colaborări individuale sau mentoring, mie mi-au adus multă bucurie şi m-au ajutat să cresc mai departe. Şi sunt sigur că aceste “lecţii” au adus şi beneficiarilor multă bucurie, pentru că le-am creat din plăcere şi cu pasiune.

 

8. Ce simţi tu că dăruieşti României?

Mă sperie puţin întrebarea, pentru că am o relaţie nedefinită cu ţara mea. Sunt undeva între a aştepta să-mi dea România ceva şi a-i da eu ceva României. Cred că cel mai corect ar fi să spun că aştept să-mi ceară România ceva, luându-mi de pe umeri responsabilitatea. Dacă însă mă dau doi paşi înapoi şi respir adânc, ştiu sigur că eu contribui în acest moment şi o fac de ani buni. Zilnic, influenţez direct viaţa a zeci de oameni şi probabil că indirect valul meu îi atinge pe mulţi alţii, aşa cum la rându-mi sunt mereu atins de valurile făcute de cei din jurul meu. Îmi este însă greu să văd contribuţia mea în ansamblul întregii ţări, aşa că nu mă uit în această direcţie niciodată. Totuşi, o parte din activitatea mea implică şi contacte dese cu oameni din afara României şi îmi dau seama acum, provocat de această întrebare, că ideile pe care le transmit despre România în aceste întâlniri conţin semnificativ mai multe aspecte pozitive, mai multă mândrie şi mai mult optimism decât opusul. Ele vin probabil şi pe un fond pozitiv de aprecieri pe care le primesc de fiecare dată. În plus, de ceva timp, am dezvoltat o preocupare aparte pentru sistemul de educaţie din România. Am fost inspirat de tinerii minunaţi care au fondat Universitatea Alternativă şi care mi-au arătat că “se poate”. Experienţa asta mă face să cred că şi alte probleme importante ale României şi-ar putea găsi rezolvare.

 

9. Dacă ar fi să poţi oferi Premiul Nobel în Management, pentru ce l-ai oferi?

Într-un astfel de domeniu, lipsit de scale care să ajute la crearea de ierarhii, aş spune că aprecierea ar trebui să vină pentru inovaţie. Managementul este una dintre cele mai răspândite meserii. Am putea spune şi că este o meserie mereu actuală. Piaţa muncii are o dinamică ridicată. Ne-am obişnuit deja cu dispariţia unor meserii foarte comune cu zece, douăzeci de ani în urmă şi fără îndoială, în anii care vin, vom fi martorii apariţiei altor meserii, pe care încă nici nu ni le imaginăm acum. Sigur, nu exagerez dacă spun că în toată această dinamică,  chiar şi meseriile care au rămas valabile pe perioade lungi s-au modernizat, au evoluat şi s-au adaptat noilor realităţi economice şi tehnologice. Şi totuşi, în management, primele lecţii predate unui tânăr manager sunt cam aceleaşi cu cele care se predau acum 20, 50, 100 sau poate chiar mai mult de 200 de ani în urmă. Desigur, această idee poate reprezenta un subiect de dezbatere şi îi provoc pe toţi cei care citesc interviul să intre într-un dialog cu noi pe această temă şi să ne ajute cu idei despre cum putem promova inovaţia în management şi recunoaşterea ei.

Comentarii

Adauga comentariu

Azi ai făcut ceva pentru visul tău?

Resurse gratuite

E-book
gratuit

"Vreau să-mi schimb cariera"
vreau acces

Ghidul tranziției
în carieră

pas cu pas
vreau acces

Public
Speaking

resurse gratuite
vreau acces
© 2017 Amalia Sterescu Designed by: Live Design