021/9003

Pariez pe potenţialul managerilor români! Azi: Liviu Pandrea

10 februarie 2014, 3 comentarii
Contactează-mă!

În periplul meu corporatist din ultimii 16 ani, am selectat potenţiali lideri, am investit în dezvoltarea lor prin toate instrumentele pe care le aveam la dispoziţie, iar pentru cei mai mulţi dintre ei, am avut satisfacţia să fi pus si eu câteva „cărămizi” şi ingrediente utile la formarea lor ca manageri operaţionali de succes sau ca lideri cu mare potenţial de a conduce profitabil operaţiuni în România sau în afara sa.

Adunând cap la cap mii de ore de muncă, sedinţe, team building-uri, am regăsit foarte mulţi tineri români bine pregătiţi profesional. Asistând la sute de întâlniri, am avut şansa să cunoscut manageri români cu experienţă şi rezultate demne de invidiat. Participând la zeci de conferinţe şi workshop-uri, am concluzionat că potenţialul tinerilor României este insuficient exploatat, dar el există şi poate oferi schimbarea pozitivă pe care ne-o dorim cu toţii. Gestionând proiecte sociale de mentoring şi consiliere în carieră, am pătruns în poveştile de viaţă ale unor tineri care privesc viitorul cu atât de mult optimism şi încredere, încât nu am putut rămâne indiferentă la zbaterea lor.

Tango cu viata

Astfel a apărut ideea acestui proiect, prin care îmi doresc să ofer mai departe societăţii şi mediului în care m-am format acele repere umane pe care se poate baza în viitor. Sunt profesioniştii României de mâine, pe care-i admir pentru efort şi determinare şi în proiectele cărora cred cu tărie. Vă invit să-i cunoaşteţi, ca să-i puteţi credita la rândul vostru.

Am demarat campania „Pariez pe potenţialul managerilor români”, în efortul meu de a recunoaşte contribuţia acelor manageri/lideri nevăzuţi şi neştiuţi în afara organizaţiilor lor, dar care fac minuni în interiorul acestora ca intrapreneuri, lideri autentici sau manageri de succes. Voi începe în mod special cu cei cu care am lucrat direct şi cu care am împărţit momente importante în evoluţia noastră ca lideri. Lista este însă deschisă, iar dacă doriţi să evidenţiaţi competenţele şi performanţele deosebite ale managerilor cu care lucraţi, aştept cu drag recomandarea Dvs. la hello@amaliasterescu.ro

___________________________

Interviu Liviu Pandrea

Liviu Pandrea este în prezent Director de Mobile Marketing la Netopia System. Cu o experienţă de peste 10 ani în mobile marketing şi o experienţă de conducere de peste 15 ani, Liviu Pandrea este printre managerii români cu o vastă experienţă de conducere a echipelor de proiect în zona mobile marketing, a soluţiilor de date/telecom, a achiziţiilor şi loializării clienţilor, a reglementărilor în zona pieţei de telecomunicaţii. Având atât experienţă corporate, cât şi experienţă antreprenorială, Liviu Pandrea este un spirit inventiv pentru care nu există răspunsuri ca „Nu” sau „Nu se poate”.

1. Dacă ar fi să scrii o carte cu povestea evoluţiei tale, ce titlu ar avea? De ce?

Am întâlnit mulţi oameni talentaţi şi pasionaţi. Oameni care atunci când povestesc despre pasiunile lor trezesc în audienţă un interes demn de invidiat. De cele mai multe ori însă, am observat că aceşti oameni nu reuşesc să-şi capitalizeze pasiunea, iar aceasta se stinge. În plus, alături de pasiuni, este din ce în ce mai greu de găsit contextul care ne perminte să performăm şi, de cele mai multe ori, acesta este cel mai important. Pentru mine, cel mai greu obstacol de trecut a fost să-mi ţin pasiunea vie şi în acelaşi timp să caut contextul în care pot performa. De aceea, titul ar fi “Performanţa, o consecinţă a pasiunii în contexul potrivit”.

2. Timpul: prieten sau duşman?

Primesc destul de des întrebarea ‘De ce mergi cu taxiul?’. Iar explicaţia mea este cât se poate de simplă: ‘Am aproximativ 3 întâlniri pe zi, iar dacă merg cu maşina pierd aproximativ 10 minute la fiecare întâlnire pentru a găsi loc de parcare. Asta înseamnă că în fiecare zi pierd 30 de minute, iar în 20 de zile timpul pierdut devine 10 ore. Eu prefer să folosesc aceste 10 ore ca avantaj competitiv.’ După explicaţia asta, cei care mă întrebau mă aprobă, dar uitându-mă la evidenţe, sunt foarte puţini cei care conştientizează importanţa timpului şi aleg să-l folosească în favoarea lor. Eu cred că nici un manager, indiferent de aria de activitate, nu poate justifica execuţia cu succes a unui plan sau lipsa unei execuţii bune din surplus sau deficit de timp. Eu cred că este o problemă de prioritizare care vine natural în urma unor decizii informate, iar din punctul meu de vedere, problema este procesul decizional şi nicidecum timpul. Eu o să merg cu taxiul în continuare şi îmi doresc ca toată competiţia mea să folosească mai mult maşina proprie 🙂

3. Cea mai importantă lecţie învăţată de când eşti manager?

Am cunoscut odată un manager foarte apreciat în organizaţie, care deşi în şedinţele de management părea foarte informat şi ancorat în concret, de fapt nu părăsea niciodată biroul, iar toate informaţiile pe care le avea erau extrase din niste powerpoint-uri meşteşugite cu măiestrie de echipa lui, care probabil muncea ore bune să le aranjeze. Evident, rezultatele erau modeste, iar echipa devenise specializată în execuţia de powerpoint-uri. Este un exemplu trist, dar pentru mine a fost un moment în care mi-am dat seama ca oamenii trebuie evaluaţi după rezultate şi nu după aparenţe. Pentru că această societate devine din ce în ce mai superficială, aparenţele se deghizează tot mai uşor în adevăruri şi de aceea dacă vrei să fii performant, trebuie să cultivi în echipa ta meritocraţia. E una dintre activităţile cele mai grele pentru fiecare manager, pentru că implică un sistem de monitorizare a performanţei bun, disciplină şi multe ore dedicate acestui aspect. Consecinţa este că oamenii din echipa ta nu te vor lăsa să greşeşti, iar pentru manager este cea mai bună răsplată.

4. În activitatea ta managerială, ai avut-o o vreme ca manager direct pe Amalia Sterescu. Există ceva ce ai învăţat de la ea?

Amalia a fost primul meu manager, iar când am început să lucrăm împreună, tocmai ce pusese bazele unei noi echipe pe o linie de business extrem de nouă pentru organizaţie. Erau implicaţi aproximativ 80 de oameni, iar toţi ochii erau pe noi pentru că nimeni nu înţelegea atunci cum vom reuşi să livrăm rezultatele promise. După multe luni şi multe ore de overtime, business-ul a intrat în normalitate, echipa a luat premii şi a câştigat încrederea managmentului, iar Amalia … a fost promovată :). Uitându-mă acum în urmă, pot spune că nu a fost deloc uşor, iar meritul Amaliei este că a construit echipa bine şi a ţinut-o motivată în permanenţă. Eu, fiind la început, am primit atunci primele învăţături şi am demarat antrenamentul competenţelor de management.

5. Care crezi că este reţeta echipei eficiente?

Eu cred că o echipă eficientă se priveşte prin ochii managerului care o conduce. Managerii firmelor mici rareori au stabilite obiective, iar dacă sunt mulţumiţi de rezultate, vor păstra echipa cu care lucrează. Managerii firmelor mari, pentru că sunt împinşi de obiective din ce în ce mai agresive, scot echipele din zona de confort, iar în acest proces fiecare membru din echipă se dezvoltă, iar echipa livrează un rezultat mai bun. Dacă sunt întrebaţi individual, fiecare va susţine că echipa lor este eficientă. Eu cred că acesta e motivul pentru care de cele mai multe ori firmele mici rămân mici şi firmele mari devin tot mai mari. De aceea, cred că dacă ar fi evaluat un indicator al eficienţei, el trebuie relaţionat cu obiectivul propus. Am convingerea că mixul echipei este cel mai important ingredient pentru succes, pentru că dacă vrei să ajungi pe Lună şi greşeşti lansarea cu o eroare de 1 ångström, treci pe lângă Lună la câteva sute de kilometri. Eu am avut rezultate foarte bune cu echipe formate din oameni care luptau pentru performanţă şi care urmau o disciplină constantă, orientată către client. În astfel de echipe, cei care nu luptă pentru performanţă sau care nu sunt disciplinaţi sunt eliminaţi automat de colegi.

6. Eşti unul dintre puţinii manageri români cu o expertiză solidă pe customer service. Care ar fi principalele lecţii pe care ai putea să le oferi managerilor juniori, când vorbim de îmbunătăţirea unui serviciu de relaţii cu clienţii?

 – Am învăţat că motivele pentru care te sună clienţii sunt exact motivele care trebuie să stea la baza planului de îmbunătăţire a serviciului sau produsului pe care-l vinzi. Asta înseamnă că motivele pentru care te sună clienţii trebuie monitorizate, evaluate şi trecute în obiective.

– Am învăţat că dacă vrei să te diferenţiezi şi să acorzi o experienţă memorabilă unui client, trebuie să o faci cu oameni care îşi doresc asta şi a căror performanţă nu poate fi măsurată cu indicatori cantitativi.

– Am învăţat că dacă vrei să ai succes, trebuie să faci lucrurile simple pentru client, iar lucrurile simple le poţi face doar în momentul în care stăpâneşti în cel mai mic detaliu toată complexitatea

7. Ce lecţii ai preda într-o şcoală de business?

 Aş preda două lecţii:

În procesul de recrutare mă întâlnesc frecvent cu candidaţi care nu ştiu să răspundă la întrebarea “Ce ştii să faci?”.  În aceleaşi timp, primesc telefoane de la foşti colegi care mă roagă să ajut o cunoştinţă de-a lor, iar la întrebarea “Ce ştie să facă?”, răspunsul este o înşiruire de funcţii avute sau o bâlbâială hazlie. Prin urmare, cred că foarte mulţi dintre noi întâmpinăm dificultăţi serioase la întrebarea “Ce ştiu să fac, care este contribuţia mea?”. Eu cred că răspunsul la această întrebare trebuie să fie pe lista de priorităţi zilnice a fiecărui manager. Cu alte cuvinte, aş ajuta managerii să descopere la ce sunt foarte buni şi cum poate organizaţia lor să beneficieze de acest lucru.

A doua este legată de matematică. Celebrul Fermat, cu toate că a fost avocat, a devenit cunoscut pentru că preocuparea lui zilnică era să caute soluţii cu precizie matematică la problemele zilnice. Prin urmare, încerca să pună în practică teoria, iar procesul decizional să fie unul eficace, de nezdruncinat. M-am lovit de foarte multe ori, în anumite şedinţe interdepartamentale, de celebra frază „Părerea mea este că …”. Mărturisesc că nu ratez niciun moment pentru a răspunde cu: „Părerea ta bazată pe ce? Ai date care să-ţi susţină părerea?”. Dintr-un anumit punct de vedere este distractiv, pentru că devii spectator la un business sau o linie de business construită pe o suită de „păreri” şi decizii luate „la feeling”, unde nimeni nu poate argumenta de ce au mers lucrurile bine sau de ce nu au mers bine. Eu am observat că dorinţa de a înţelege şi a argumenta o decizie dispare încet şi din ce în ce mai mulţi manageri nu mai încearcă să aplice teoria în practică, din contră, sunt nişte practicieni care au învăţat direct „cum se face” sau „care e mersul”, iar cunoaşterea reală dispare. În contextul actual, în care volumul informaţional pare de nestăpânit, este foarte greu să identifici o sursă corectă de cunoaştere şi cred că avem nevoie de un curs care să ne înveţe simplu: „De ce? Argumentează!”

8. Ai lucra cu şefi mai tineri sau cu o experienţă mult mai puţină decât a ta?

Bineînţeles! Dacă ei vor da greş, înseamnă că eu nu am fost în stare să performez!

9. Ce simţi că dăruieşti României?

Momentan, dăruiesc României impozitele şi taxele rezultate din activităţile pe care le desfăşor. Am speranţa însă, ca la un moment dat să am norocul să fiu parte a unei echipe care „va aşeza România pe hartă”.

10. Dacă ar fi să poţi oferi Premiul Nobel în Management, pentru ce l-ai oferi?

Să presupunem că într-o mână avem lista cu cele mai importante 10 probleme ale lumii, iar în cealaltă mână avem investitori cu fonduri suficiente, care pot finanţa rezolvarea acestor probleme. Aş face un concurs cu echipe de management formate din maxim 10 oameni, echipe care se pot înscrie pentru soluţionarea câte unei probleme, iar într-un interval de timp prestabilit să îşi asume rezolvarea. Cred că pentru aşa ceva aş acorda un premiu Nobel.

11. Transmite-i un mesaj mentorului tău, fie că există în realitate sau e virtual. 

Toate persoanele care ne înconjoară trebuie să fie „mentori” pentru noi. Ne place persoana X pentru că face cele mai bune prezentări de sales, ne place persoana Y pentru că identifică imediat oportunităţi, ne place persoana Z pentru că este foarte punctuală etc. Trebuie să ne uităm în jurul nostru şi să învăţăm din punctele tari ale fiecărei persoane cu care interacţionăm, indiferent că este portarul care ne deschide uşa cu zâmbetul pe buze sau CEO-ul unei mari corporaţii. Nu cred într-un model prin care cineva îşi alege un mentor, pentru că nu pot înţelege cum cineva doreşte să devină o copie şi elimină originalitatea. Prin urmare, cred că fiecare dintre noi ar trebui să înţeleagă de ce puncte tari are nevoie şi să le caute în fiecare persoană cu care interacţionează, deci mesajul meu este: „Dragii mei, am să vă caut în fiecare an!”

Dacă aveţi întrebări sau observaţii cu privire la cele spuse de Liviu Pandrea, nu ezitaţi să lăsaţi un comentariu mai jos. 

 

Comentarii

Comentarii (3)

  1. Am avut ocazia să lucrez cu Liviu, în echipa lui. Tot ce pot să spun e că rămâne unul dintre cei mai profesioniști oameni cu care am lucrat și tot ce spune el aici aplică în practică. Nu sunt doar vorbe. Mă bucur să-l regăsesc online în acest context.

  2. Veronica spune:

    Subscriu la cele spuse de Alex. Liviu ramane un etalon, insa, prea putin exploatat in calitate de manager…

  3. Calin Gligorea spune:

    Imi aduc aminte de seriozitatea lui Liviu si orientarea spre performanta. Felicitari Amalia pentru initierea acestei serii!

Adauga comentariu

Azi ai făcut ceva pentru visul tău?

Resurse gratuite

E-book
gratuit

"Vreau să-mi schimb cariera"
vreau acces

Ghidul tranziției
în carieră

pas cu pas
vreau acces

Public
Speaking

resurse gratuite
vreau acces
© 2017 Amalia Sterescu Designed by: Live Design