021/9003

7 Mituri corporatiste în care nu mai cred

24 august 2016, 54 comentarii
Contactează-mă!

La 24 de ani, când am intrat prima oară într-o corporație… Credeam. Credeam în misiunea și valorile înșirate peste tot pe pereți. Și nu mi-e rușine să recunosc asta. Chiar dacă eram puși să învățăm pe de rost aceste valori pentru a putea accesa alte nivele ierarhice (erau incluse în proba de interviu) – eu tot credeam; nu aveam alte modele în lumea aceea post decembristă. Unii prieteni de-ai mei, ceva mai maturi, o numeau spălare pe creier, alții o ignorau și își vedeau de treabă, dar eu Credeam. Aveam un soi de inocență, un idealism pe care le-am pierdut ulterior în culisele unor bătălii de puțini știute.

Când am promovat ulterior în poziții de “middle management”, încă mai credeam că avem o misiune, că trebuie să împlinim o viziune, că fiecare om din echipă e important, că…

Numai când am ajuns în poziții de “senior leadership”, am putut să văd și să înțeleg cu adevărat sistemul corporate și îmi amintesc că am făcut un mare AHA!, iar unul din liderii de atunci mi-a spus sec: “Welcome to senior leadership!”. Și atunci ceva s-a dărâmat în mine, nu am mai crezut.

 Iată 7 mituri corporatiste în care nu mai cred:

  • Resursa umană este prioritatea noastră numărul unu! Aceasta este ceea ce se comunică cu aplomb în exteriorul organizației. Uneori, realitatea cruntă din interiorul organizației se învârte în jurul acelui “Be happy that you have a job!”, așa că “nu îndrăzni să ceri mai mult, nimeni nu este de neînlocuit!”
  • Clientul pe primul loc! Pentru mulți rămâne o aspirație, în practică, lucrurile stau altfel. Pentru multe organizații, este doar un clișeu numai bun de transpus în Power Point – arareori este un principiu regăsit la toate nivelurile de execuție ale organizației.
  • Împărtășiți unii cu alții practicile bune! Acest principiu se bate cap în cap cu altul – “Knowledge is power” și de multe ori pentru unii lideri, termenul “power” este mult mai atractiv decât…”sharing” (scuzați-mi englezismele).
  • Cine muncește din greu, promovează! He, he – s-au dus vremurile în care credeam că dacă am “Exceed Expectations” pe linie, voi accesa rolul mult visat! Eram inocentă, v-am spus doar… Cine ignoră politica și culisele de birou, cine nu știe să se autopromoveze și să-și cultive brandul personal, poate visa în continuare la nivelul următor!
  • La birou, ai o a doua familie! Ce bun pretext de combinații în afara familiei, prin team building-uri în care mimam că întărim spiritul de echipă (să mă scuze cei mai pudici și inocenții).
  • Dacă spui adevărul, înseamnă că ai dreptate! Dacă ar exista mecanisme de control mai ferme în etica profesională, poate. Nicăieri nu înțelegi mai bine relativitatea adevărului decât la o ședință corporate, în care fiecare cosmetizează insuccesul cum poate mai bine, ca să pară chiar un succes!
  • Șefii români sunt proști și incapabili, în schimb, cei străini sunt minunați și ai ce învăța de la ei. O fi fost valabil prin anii ’90, când managerii români nu accesaseră programe de instruire adecvate timpurilor lor și nu fuseseră expuși la mediul multinaționalelor, dar azi… să fim serioși! Am cunoscut manageri români extraordinari și lideri autentici pe al căror pașaport scria România.

Văd frecvent pe agenda diverselor conferințe, subiectul “Diferența dintre generații. Cum abordăm generația Y și Z?” Un lucru e clar: dacă vreți performanță, renunțați la valorile corporatiste în care oamenii nu se regăsesc! 

Dacă vreți pasiunea oamenilor cu care lucrați, aceasta nu se cumpără cu un salariu mai mare sau cu amenințări subtile, ea se întreține prin leadership autentic, inspirațional.

Nu mai închideți ochii la practicile găunoase! Provocați status quo-ul și faceți curățenie!

Eliberați-vă de cuvintele fără noimă sădite în mintea și sufletul oamenilor cu care lucrați și aflați-le pe cele care într-adevăr contează pentru ei!

Nu mai falsificați leadership-ul, măcar voi, cei instruiți, pentru care etica e importantă, măcar voi fiți autentici, într-o țară în care falsul tinde să devină o virtute!

Comentarii

Comentarii (54)

  1. Mistar Bereben mare biznismen spune:

    Cateva comentarii:
    1. Multinationalele cand sunt conduse de sefi romani se…romanizeaza inmai putin de 2-3 saptamani. Adica? Adica sunt promovate amantele/amantii, domneste bunul plac si arbitrarul (indifferent de indeplinirea TA) si sedintele de „laudatio”. In rest atmosfera neprietenoasa si tensionata. Se creeaza grupuri infractionale pentru devalizarea companiei si proeperitatea managerilor. (NU se stie, NU mai spuneti la nimeni!! – just kidding)
    2. Sefii straini sunt mai

  2. Daniel spune:

    Strimata Doamna,
    Excelent articolul, despre 7 Mituri corporatiste. Va rog sa mentionati si „YES men-ii” , si asa zisele „PITIPOANCE”. Discutia este foarte lunga pe tema asta, si incepe de la empatie si se termina cu brain wash. oricum e grav, grav pentru ca s-au creat doua tabere sefii care nu stiu cum mai este jos si cei de „jos” care-i duc de nas pe cei de sus, facandu-se ca muncesc.

    • Gabi Axel spune:

      Daca asta s-ar intimpla doar la multinationale, ar mai fi cumva, dar se intimpla la fel si-n SRL-urile romanesti, si-n SA-uri, RA-uri, si inclusiv la stat! Curvele, mincinosii, pupincuristii si hotii sunt mult mai bine vazuti si promovati, decit cei inteligenti, capabili, muncitori, șinceri si corecti! 😀

      • Irina spune:

        De acord! De asemenea, non-valori similare se promoveaza si in mass-media. Solutia? Pe termen lung, educatie. Pe termen scurt, implicarea celor valorosi si cu stomacul rezistent.

  3. simona spune:

    Nu stiu cine a scris aceste randuri dar ma regasesc in fiecare cuvant , am petrecut 10 ani intr-o multinationala si eu am crezut la randul meu in misiuni,valori care s-au dovedit a fi false . Respectati oamenii din echipa , dovediti-le ca sunteti capabili si eu va vor urma oriunde!

    • Alina Wagner spune:

      Toti expatii sefi isi doresc doar „hands” nu si „heads” . SI eu am lucrat 10 ani intr-o corporatia si am fost acuzata ca nu am atitudine de manager cand m-am ridicat sa atentionez ca nu trebuie sa ne calcam oamenii in picioare….

      • Dragos spune:

        Frumos mentionat: ” … si doresc doar “hands” nu si “heads” „!

        Ps: imi suna cunoscut numele… in domeniul farma, cumva?

  4. Viorel butilca spune:

    Amare adevaruri ai rostit Amalia.
    15 ani intr-o multinationala la nivel de management mi-au dezvaluit aceasta cruda realitate si asi putea adauga inca si altele…

  5. george spune:

    si eu ma regasesc in fiecare cuvant dupa 8 ani in doua multinationale. problema incepe chiar de la resurse umane care sunt un fel de slugi ale sefului cel mare. daca ai o idee buna trebuie sa treaca prin aprobarile a sapte sefi asa ca mai bine te lipsesti. problema cu managerii romani este ca isi aduc rudele, amantele si copii nelegetimi in pozitii importante. acum sunt intr-o companie mai mica foarte dinamica si in care calitatea vietii e mult mai bune in conditiile in care veniturile sunt aproape la fel.

  6. Remus Balan spune:

    Acest articol mă face să retrăiesc perioada de după absolvirea facultăţii până astăzi.
    Am lucrat 20 de ani în 4 corporaţii, în perioada lor „romantică” (Coca-Cola, Gillette şi British-American Tobacco) sau „semi-romantică” (Connex-Vodafone). Pot spune că am trăit principiile mentionate în articol. Companiile au investit mult în pregătirea angajaţilor şi în condiţiile de lucru, la fel şi în satisfacerea clienţilor (şi a consumatorilor = clienţii clienţilor). Atunci am învăţat şi am aplicat leadershipul la mai multe niveluri. Cele 7 mituri erau realitate.
    Apoi a venit perioada de maturizare a a facerilor, iar valorile companiilor s-au schimbat. Este motivul principal pentru care am părăsit mediul corporatist. Cred că focalizarea pe profit, cu orice preţ, a dus la degradarea valorilor si transformarea principiilor în mituri.
    Daca aş fi tânăr, cu mintea de acum, m-aş angaja într-o companie mică şi dinamică, în care chiar se respectă cele 7 principii.
    Am, totuşi, o mică observaţie, o „uşoară” modificare pe care o propun: angajaţii sunt pe primul loc, nu clienţii. Fără angajaţi nu poţi servi clienţii, chiar dacă faci cumva şi îi aduci la tine. Iar dacă angajaţii sunt fericiţi la locul de muncă, atunci şi clienţii sunt fericiţi. Evident, mă refer la angajaţi care au principii şi valori sănătoase, pro-dezvoltare (proprie şi a afacerii), tipul de angajat-intraprenor, angajaţi care sunt ei înşişi lideri.

    • Serban Munteanu spune:

      E o chestie numita Agency Issue…bonusul ala de la final de an te face sa ai o gandire pe termen scurt; iei decizii care pe termen lung degradeaza firma in mod grav si oamenii buni iti pleaca…problema este ca oamenii buni pleaca din firme pana ca firmele sa isi schimbe felul si de multe ori oamenii iti pleaca cu mult knowledge. Chestia aia care in contabilitate se vede cel mai grav dupa cativa ani.
      Pe partea cealalta exista asa numitele social enterprise unde oamenii lucreaza dupa alte principii dar unde profitul tot conteaza pentru supravietuirea firmei. Capitalismul pune pe primul loc marirea capitalului asa ca faceti intraprenoriat si dezvoltati firmele in care lucrati; lucrati acolo cu pasiune si ascultati oamenii pe care ii conduceti pentru a genera si mai multa valoare din cele 9 ore petrecute la munca. Asa veti promova si va veti promova si oamenii; asa pastrati oamenii buni.

      • Daniel spune:

        Interesant ca e prima data cand vad pe cineva folosind sintagma „9 ore de munca”. Deci asta s-a urmarit cu pauza de masa obligatorie nu-i asa? 😀

  7. Stan spune:

    Parțial, pct. 7 se aplică. De ce a durat atât de mult?! Ar fi de adăugat că șefimea se poartă de parcă ar fi proprietari, ocupația de bază fiind să se sape unul pe altul, solidari fiind în a bloca orice inițiativă/promovare, se simt superiori, sunt, în general, incompetenți în domeniul de activitate a companiei…

  8. Lazanu Gianina spune:

    Draga Amalia,
    Am citit cu atenție articolul tau si pot sa-ți spun ca ma regăsesc 100% in cuvintele tale si in mesajul tau. Si eu am CREZUT, dar am „crescut” si am fost dezamagita sa văd ca tot ceea ce credeam a fost o iluzie…si am plecat dupa 21 de ani in aceeași corporatie. 21 de ani din VIATA MEA. Dar nu regret, m-au ajutat sa ajung unde sunt azi (important e ca m-am „trezit” intr-un final).
    Iti multumesc pentru ideea si curajul de a spune niste adevăruri (in numele tuturor corporatiștilor care gândesc la fel, dar nu au curajul de a le spune si nici curajul de a schimba ceva in viata lor).

  9. adrian spune:

    Pfuiiiii!!
    Sa vezi la cel mai mare producator de lactate si derivate din lume…dn pdpa.
    Prin 2004 cand am calcat pragul la ei,oameni seriosi..idealuri..respect pentru om..pfaiiii…raiul pe pamant
    In 2..3 zile primesti un dus rece
    dupa 10 ani….ai o imagine….nu stiu cum sa o definesc…un fel de haita de hiene…

  10. Adriana Rosu spune:

    Din pacate corporatile au ajuns pubele. Promoveaza slugi, curve, securisti, cretkni si hiene. Daca ai idei esti fie incomod, fie nu pot fi aplicate pt ca iri nu sunt intelese ori nu se vrea ori sunt insusite de sefi. Nu ai voie sa gandesti sa ai opinii sa contrazici sefii de plantaie ori lingaii lor. Trebuie sa faci si treaba lingailor pt ca ei sa stea cu orele la barfa, la fumat, la baut, la facut sex, la facut masaj sefilor sau practicand sportul de gheisha… Exista imbecili care noteaza in agende si carnetele tot ce spui, faci, mamanci, ce haine imbraci , cum te ciagezi sau tunzi, care scriu si de cate ori mergi la wc..Care intra cu buldozerul in vietile private ale altora ale celor care permit..daca nu permiti imixtiunea e jale te pun la zid si trag. Ma intreb dc s- a mutat exsecuritatea in corporatii..O imbecila folosests oglinda retrovizoare pt a urmari ce fac colegii de la birourile din spatele ei..azil de paranoici frate. Hr e dezastru..plin de putori care te ymilesc si sterg cu tine podeaua erealizand ca salariatii productivi ii tin in spate. Da sefii straini sunt superiori romanizatilor , ei sunt dezinformati de putorile romanizate care promoveaza telecomenzi si elimina valori. Pt sesizarea neregulilor puneti in cc mail sefi straini sa vedeti cum le tremura chilotii romanizatilir. Nu plecarea e solutia ci luarea de atitudine colectiva ma refer la ratacitii valorosi care nefiind telecomenzi, lingai..sunt evaluati drept nebuni, neadaptati, necooperanti la barfe , intrigi si care refuza sa munceasca in locul putorilor carw freaca menta pe bani grei. Luati pozitie cu argumente si dovezi pe masa, scrieti sefilor straini si dati- le dovezile, asa ii treziti la realitate si actioneaza, piate mai schimba din romanizati pt ca vor profit. Pana la urma nimeni nu are dreptul sa te ameninte cu demiterea si romanizatii tot salariati sunt si se poarta ca stapanii de sclavi pe plantatie fata niciun drept. Nu va lasati manipulati si nici intimidati, daca pe noi bazatii profesional ne concediaza ei falimenteaza cu armata de analfabeti romanizati …Curaj si atitudine. Am 12 ani de multinationala si recunosc ca am trimis mailuri de sesizare conducerii straine pt ca hr nu eda in stare sa- mi refaca o amarata de adeverinta cu datele corecte de care aveam urgenta nevoie si pt care asteptasem o saptamana s- o primesc eronata..se vaitau si li se parea normal sa ma faca sa mai astept…ei bine dupa mailul catre stapanirea straina am avut adevetinta in aceeasi zi si cu tel prealabil ca o voi primi. O alta problema lsgata de plata catre buget de stat o omisiune a hr a lasat jumate din corporatie fara servicii medicale..am facut la fel mail la sef mare atrain s- a rezolvat in aceeasi zi si cu mesz pe mail dd disculpare catre toata lumda. Restul cegilor stateau pe tel cu hr si le plangeau de mila idioatelir din hr ca vai sarcele ce mult muncesc..dar dc nou gresim se darama cladirsa pt nimic in fisa postului meu scrie la obiective zeto erori pai eu de ve accelt erorj de la altii? Rxcelent articol.

  11. Bion spune:

    Hai mai fraților. Toți va regăsiți in ce scrie mai sus. Folosim cuvinte mari „corporatism….etc”. Hai sa ne trezim. Moș Crăciun nu exista. Suntem in 2016 isr cuvântul corporatie e cam absolit ca sa zicem așa. E globalizare, e open market. Produci sau nu. Aici se reduce totul. Sau facem hora si ne plângem pe umăr cum a fost si cum nu mai e.

    • Eu spune:

      Bine zis! Am văzut atâtea articole in care genii neînțelese se plâng ca munceau pe rupte si alții care nu făceau nimic erau promovați încât ma întreb cum nu au dat de mult faliment toate corporațiile din Romania, daca sunt conduse doar de cretini si piloși. Si daca esti asa de bun si muncitor si capabil, cine te tine legat de corporația aia? Presupun ca un om capabil isi poate oricum si oricând găsii ceva la fel sau mai bun! Nu zic ca nu exista excepții , dar de obicei vorbește pe aceste forumuri mediocritatea si invidia din corporatiștii frustrați, nu din cei performanți! Părerea mea 🙂

  12. ovidiu spune:

    Faptul ca nu mai crezi in vechile mituri arata ca te-ai adaptat momentului. Asta-i zeitgeist-ul ( na c-am zis-o). Esti gata sa crezi in alte mituri si sa le darami cand vine vremea.

  13. Marcel Rosca spune:

    He, he… Sefa !

  14. Bogdan spune:

    Draga Amalia,

    articolul scris de tine, pare un articol scris pe sistemul „rai da’ buni”. Felicitari!
    O singura observatie, daca mi se permite: sintagma „status quo” se trage din limba latina, din locuțiunea „in statu quo ante” care inseamna „în starea în care era înainte”. In zilele noastre s-a pastrat doar bucata „statu(s) quo”, dar cum „in” cere automat în latinește ablativul, forma corectă e „statu”, fara „s”.

    Mai asteptam articole de la tine!

  15. Leo Diaconu spune:

    Stimate doamne si domni.
    Eu nu am petrecut ca dvs. de ordinul zecilor de ani in corporații. Întâmplarea face ca spiritul meu rebel care este un egal tăiat cu filosofia corporatista m-a făcut sa realizez mai repede niste chestii.
    Referitor atât la articol cat si la comentarii as vrea sa subliniez doua aspecte:
    1 filosofia corporatista nu este greșit înțeleasă de către romani sau alterată. Este o mare molima a societății moderne si este aceiași peste tot( cu mici variațiuni). Nu crești? Cercetați! Așa ca nu cred in chestia ca vezi doamne in romania e nașpa in corporații dar afara e altfel.
    2. Corporatismul se aseamănă ca si principii ( nerecunoscute oficial de nici unii dintre ei) cu un sistem mult criticat numit comunism. (Timp liber tovărășesc va spune ceva? Vezi teambuilding.) Acest sistem se regăsește inca adânc in gândirea fundamentala a poporului roman si de aceea a prins atât de bine si puternic cultura corporatista la noi. Ideea de baza e aceiași: reducerea individului la un nivel de gândire minim spre atingerea unor idealuri mărețe.
    Wake the f$&k up! 🙂

    • S spune:

      Leo, nu-ti da cu parerea fara sa te fi interesat. Intreaba, intereseaza-te. Nu-i nicio asemanare intre comunism si corporatism. In alta ordine de idei, articolul imi pare o smiorcaiala, iar comentariile cam fataliste… scuziste… Cand te angajezi, o faci in ideea ca vei munci. Munca este un proces ceva mai complicat in care interactiunea, acordul, asumarea, actiunea etc au importanta lor. Recomandare: incercati sa nu va reduceti instruirea doar la maculatura disponibila pe rafurile librariilor si posturile cu citate. Incercati sa nu cresteti la umbra stejarilor (in cazul fericit in care descoperiti vreunul) ci sa fiti voi sursa cunoasterii. Observ ca stiti care va sunt amenintarile si le-ati identificat/descris destul de corect. Atentie totusi la vorbele atent ticluite, asezonate cu neologisme gen „leadership” (manipulari, adica).

  16. Sergiu MXP spune:

    Adevar graiesti, Amalia. Cheia este in leadership, iar acesta (calitatea de a conduce si a fi urmat de catre oameni) se verifica simplu. Incearca sa conduci o organizatie de oameni voluntari si vezi cati te urmeaza. Spor la toate!

  17. Sabina spune:

    Nu cred ca e persoana care sa fi lucrat in corporatie si sa nu se regaseasca macar partial in acest articol. Ma gandeam ca e ceva in neregula cu mine, ca inca n-am atins 30 de ani si mi-a pierit entuziasmul si speranta ca iti poti construi o cariera in corporatie prin forte proprii, munca si rezultate bune. Dupa 2 experiente neplacute in multinationale diferite, am realizat ca indiferent de cat de mult muncesti, cat stai peste program, ce rezultate ai si cat inovezi, exista sanse foarte mari sa nu observe nimeni, sau daca observa, sa nu conteze. Sa nu primesti promovarea pe care ti-o doresti, sa ramai fara job daca se schimba strategia sau sa fii pus pe liber daca ai o parere impotriva curentului. Mai importante decat rezultatele sunt jocurile de culise, discutiile de la cafeaua de dimineata „cu cine trebuie”, sustinerea initiativelor de catre un „sponsor” cu pozitie importanta si astea sunt numai cele usoare, care nu te compromit moral. Cred ca pentru a urca scara ierarhica in corporatie trebuie sa fii studiat „arta razboiului” :)) Si cand ai ajuns sus, iti pui intrebarea daca merita, daca asta te face cu adevarat implinit.

    • FlorinaM spune:

      Ce frumos spus! Inteleg foarte bine ideea asta de a te pune ”pe liber”. Am vazut si experimentat tot felul de strategii. Cred ca cel mai bine ca sa poti sa ”razbati” e sa stii cine esti, sa iti cultivi anumite skill-uri astfel incat orice s-ar intampla sa stii ca poti pleca altundeva si ca poti fi primit. Asta in cazul in care nu stii sa te ”indoi” si sa nu ai caracter. Altfel, don’t worry! Poate suna putin naiv, dar e asa bine sa dormi cu constiinta impacata.

  18. itrotoo spune:

    am stat 3 ani…o chemaBRD GSG inainte 10 ani in alta…G4s…..Un SFAT!!!FUGITI DE CORPORATII

  19. Tira Misu spune:

    @Amalia: tara aia in care traiti e de rahat, pentru ca are intelectuali de rahat. Pentru voi ar trebui sa folosesc „intelectuali”, dar tot de rahat. De ce va plangeti? Nu corporatiile sunt de vina, ci felul de-a fi al oamenilor. Degeaba e seful bun, daca sefuletii te mananca, sau colegii. Sunt de jumatate de viata in occident, am lucrat in diferite tari si in diferite firme, posturi si meserii. Firmele mici sunt dinamice, cu cat e diagrama mai stufoasa, cu atat e mai greu sa te impui prin competenta. M-am judecat cu multi dintre fostii mei sefi (si am castigat procesele), m-am judecat si cu statul german pentru drepturile mele (si iarasi am castigat). Sunt un Gica-Contra, dar ma bazez pe legi si reguli, nu pe pareri personale. Peste tot oamenii sunt oameni, deci javre. Nu te astepta niciodata la nimic bun de la nimeni si macar nu poti fi surprins cu ceva. Atitudinea ta, Amalia, am intalnit-o extrem de des la romanii ramasi in tara. Nimeni nu critica, nimeni nu are curajul opiniei contrare, toti sunt mari specialisti pentru ca au facut nu stiu ce cursuri si imediat iti pun patalamaua sub nas. Drept dovada stau opiniile cititorilor tai, le lasi sa treaca doar pe cele care iti sustin punctul de vedere. Opiniile contra, la cos! Daca toti sunteti asa de buni, cum de tara aia tot la coada Europei se misca? Daca misca! Am facut scoala si in Germania si in Franta. Cu cate am invatat in scolile lui Ceausescu, ii contraziceam pe prefesori si docenti. Si ma intrebau de unde stiu atatea lucruri!? Raspunsul meu era inevitabil: am facut scoala in Romania. Dar ce aratati voi, din ce inserati voi, ma mir ca mai exista Romania ca stat!

    • axxa spune:

      Tira Misu, tara asta de rahat, cum o numesti, e condusa prost si cel mai bun exemplu e si ultimul, ala pus in functie de diaspora (cica) si care face jocul corporatiilor straine (nu ca cei de dinaintea lui nu ar fi facut-o, dar acum influenta cea mai mare o au cele de sorginte teutonica). Inainte de a aparea o lege…in corporatia straina se schimbau si procedurile in concordanta cu viitoarea lege (de unde dracuț or fi stiut?). Doua lucruri trebuie sa se intample pe plaiurile mioritice: cei pusi (alesii neamului) la conducere trebuie sa lucreze in folosul celor care-i platesc, adica in folosul poporului roman, iar daca nu sunt multumiti cu plata…n-au decat sa se mute cu catel si purcel la corporatiile straine si poporul trebuie sa renunte la „capul plecat sabia nu-l taie” si „ce sa-i faci, asta este”, practic ar trebui sa mai explodeze inca o data mamaliga. Sau…de ce nu veniti voi, cei care traiti afara, sa ne desteptati? Sa conduceti voi si sa faceti voi ceea ce este corect. Pe vremea lui Ceausescu nu ascultam nici deutsche welle si nici vocea americii. Stii de ce? Pentru simplul fapt ca i-am urat pe cei care si-au denigrat tara si poporul. Opiniile sunt libere si atata timp cat se mai emit opinii e de bine: inseamna ca cineva mai gandeste, cat de putin , dar gandeste. In situatia asta am ajuns pentru ca marii majoritati ii este lene sa gandeasca, putina „gimnastica a mintii” si-ti dai seama incotro ne indreptam si poate, dar poate, mai si reactionezi. Apropo…romanii mai au si niste defecte foarte mari: autocritica (probabil o reminescenta comunista) si autoironia, le au si altii, dar la noi sunt impinse la paroxism.

    • Dan spune:

      Fix atitudinea clasica a celor care au plecat din tara si nu s-au realizat pe nicaieri.
      Din ce spui nu te-ai adaptat pe nicaieri si ai ajuns la procese cu toti…asta spune multe despre tine. Un om cult si profesionist nu are nevoie de procese ca sa se afirme si sa reuseasca in viata 😉
      Despre felul in care vorbesti despre tara in care te-ai nascut… sa iti fie rusine! Uita-te la celelalte tari prin care zici ca ai umblat, nicaieri nu ai sa gasesti pe cineva care sa isi vorbeasca tara atat de rau ca romanii nerealizati.

      • Anamaria Micu spune:

        Bravo, Dan! Nimeni nu rezolva nimic vorbindu-si tara de rau. Corporatii si jocuri de culise exista peste tot, nu le-am inventat noi romanii.

    • S spune:

      D-na Mishu… Tira Mishu… Nu ma mira mirarea dumneavoastra. Doar sunteti plecata de „jumatate de viata”, si aia petrecuta prin tribunale (iata o explicatie buna pentru o anumita imagine pe care o avem aiurea). Sa stiti ca avem nevoie sa ramaneti acolo. Sa lasati copii acestia sa-si construiasca lumea lor. A noastra… Si daca aveti un sfat de dat, scrieti-l pe o hartie si puneti-o in sertar sau trimiteti-l pe adresa dumneavoastra de e-mail.

  20. Daniel I. spune:

    Dragilor, eu am aproximativ 11 ani de banca. cei mai multi in vanzari directe iar de aproape 5 ani in management+vanzari (pentru ca fara activitatea de vanzare se pierde contactul cu lumea reala si ajungem sa gandim ca cei din H.O.). Mi-au ramas in minte, cu mare drag, primele training-uri oferite de primul angajator. Acolo mi s-au promovat prima data acele valori clasice: clientul e pe primul loc, echipa de la birou, impartasirea experientelor si invataturilor proprii, etc. Ei bine, chiar si acum tin cont de ele in aceeasi masura -poate chiar mai mare- desi mentinerea acestora contravine practicii „mai marilor”. Nu e vina lor ci a sistemului de organizare ce le permite sa piarda contactul cu clientul, cu piata, desfasurand o activitate care doar protejeaza „averea” stransa fara a se mai gandi la cum au obtinut-o sau la sursa conservarii si a cresterii acesteia. Aceste aspecte ma retin sa optez, cel putin momentan, pentru un post la birou -departe de client- unde sa „tin de scaun” cu toate mijloacele. Si asta este o forma de refuz a promovarii dar, consider eu, exista si alte metode de promovare prin care nu trebuie sa te distantezi de realitate. Ceed, si inca le caut…Sper sa le si gasesc!

  21. Cam acelasi lucru poti sa il zici si despre crestinism: dogma e buna dar biserica o strica preotii.
    Ma amuza in general tipul asta de articole, tipul asta de atitudine. Ura, dezamagire, tragedie, tradare, subiecte care tin oamenii la televizor la ora 5 pe PROTV. Arata-mi un angajat multumit care lucreaza de 10 si nu este in Top Management?
    Cultura corporatista si idealurile corporatiste au fost construite in timp de omeni foarte inteligenti, din multele ideii pe care le-au promovat au ramas cele care au rezonat cel mai puternic cu bunul nostru simt, ne-au inspirat si ne-au motivat.
    Am fost in corporatii pana la nivel de middle management si la un moment dat am obosit, m-am mutat in anteprenoriat cu credinta ca va fi mai bine. N-a fost, aici oamenii au mult mai putina cultura, drepturile angajatului sunt si mai putin respectate, esti aproape de patron care a plecat de la nimic si a construit totul cu foarte mare efort. Orice pretentie in plus ai avea inseamna bani din buzunarul lui si e mult mai putin dispus sa fie generos decat un manager dintr-o corporatie care este mai mult sau mai un angajat de lux, care crede poate oricand sa plece la mai bine sau care se asteapta la randul lui sa i se spuna intr-o buna zi multumesc pentru efort, mult succes in continuare.
    Cine strica corporatiile, acelasi tip de omaeni care strica guvernele, partidele, ministerele, universitatile, scolile, inteprinderile si orice organizatie suprastructurata. Oameni ipocriti, dezamagiti, lenesi, cu prea putin gust pentru cultura si frumos, care tin cu dintii de pozitia pe care o au si ar face aproape orice sa o pastreze.

    Poti tu sa fii un om/coleg mai bun? Pana una alta cea mai mare parte a vietii de adult o vei petrece la serviciu.

    • Imre spune:

      Cel mai bun comentariu. 🙂

    • Universe Inc. spune:

      comentariul cel mai aproape de adevar si realitate, bravo… 🙂

    • Mihai S spune:

      Diferența esențială dintre creștinism și corporatism e că în creștinism îl avem pe Hristos, care s-a lăsat răstignit pentru a ne salva pe noi. Din dragoste de noi… Care sunt „dumnezeii” corporatismului și care-i comportamentul lor? Inutil a mai comenta.

      „Corporatiile nu au suflet . Corporatiile functioneaza ca niste mecanisme in cadrul carora trebuie sa-ti gasesti pozitia si sa o intelegi . In corporatii nu exista sentimente si nimeni nu-ti cere decat luciditate si sa-ti atingi scopurile urmarind procedurile” – zice Gica, comentator pro corporatism mai jos.

      QED.

  22. eugen spune:

    De multa vreme nu am citit un articol asa repede, mult adevar spuneti si foarte bine aleasa ordinea. Eu am parasit multinationala dupa aproape 6 ani in care pe langa munva din vanzari m-am ocupat si de partea de pregatire/training a personasuluil ( cca 120 de persoane). Cu mandrie pot spune ca nu am crezut in ” ce scrie pe pereti” (poate (si ) pentru ca varsta mea era la acel moment dat putin diferita de 24, aceleasi cifre dar in alta ordine ) dar in momentul in care am vazut ca ceea ce promovam prin vorbe in fapt era opusul am plecat.
    Marea problema pe care cred ca am vazut o in compania respectiva este ca, in acest moment au ajuns pe functii de middle management si mai sus acei”Yess-man „. Acest val (din pacate) il observ din ce in ce mai mult si din ce in ce mai multe domenii.Indemnurile dumneavoastra sunt foarte bine venite si trebuie aplicate astazi nu maine.

  23. Ioana Capitan spune:

    Adevărat articol, adevarate si comentariile. Inutil să opui rezistenta, risti sa pierzi din puterile tale și da îți alterezi valorile. Folosește energia acestor coloși(dacă încă mai ești in interior) pentru tine, pentru a te creste, si apoi, valoros interior, să motivezi si pe alții care caută să se regăsească. Mulțumesc Amalia.

  24. Marian spune:

    Un sfat….ipotecati casa voastră, a parinților si începeți propria afacere!!!
    In acest caz, „frustrările” corporatiste dispar cu siguranță!

    • Tudor spune:

      Marian, sfatul tau e potrivit doar pentru o parte a oamenilor. Fara pregatirea necesara sau experienta in antreprenoriat e destul de greu sa pastrezi afacerea. Ulterior, de pe cealalta parte a baricadei (detinatorul unei afaceri) unele mituri exprimate si in articolul de mai sus nu o sa mai fie chiar asa extraterestre.
      In unele multinationale, fara principii si valori bine definite, eschiva pare sa fie alegerea corecta.

  25. Dragos spune:

    Sunt plecat din Romania din ’90. Sunt in Olanda, cu o pauza de 9 ani, din 2006, in Belgia. Am lucrat in diverse firme, unele mai mici, altele multinationale (bastinase sau americane). Peste tot este la fel. Eu deja de multa vreme nu mai cred in marile valori si „culturi” de firma. Numai povesti inventate de „psihologi” pentru inrobirea angajatului. Pana la urma m-am saturat de tot si am pornit pe barba mea. M-am saturat de sefi incompetenti, de barfe, de cutite in spate, de minciuni si prefacatorii. Asa, ca independent, sunt mult mai linistit. Cand am proiecte se castiga foarte bine, cand nu, am vacanta neplatita 🙂 Si, cu toate astea, cu tot riscul asumat, nu ma plang. Am o viata linistita si nu dau socoteala nimanui.

    Sfatul meu este asta: cine poate, sa renunte la serviciul platit cu an salariu cum e el si sa inceapa sa lucreze ca freelancer. Imi dau seama ca, in Romania, este mai greu dar cred ca nu este imposibil. E o vorba, cine vrea, gaseste si calea.

  26. Mihai spune:

    Setul de valori al unei Companii … nu sunt mituri.
    Si eu am avut plăcerea de a fi confruntat cu valorile epocii comuniste, apoi cu valorile epocii corporatiste. Ca oameni, ne-am adaptat, fiecare după vârstă și aptitudini.
    Când ești tânăr, toate provocările care ți le asumi și vin cu recompense, produc dopamină, un elixir pentru creier ȋn această ordine.
    Motivarea angajaților, a soldaților, a spionilor, a echipelor diversioniste, etc. comportă mereu seturi de valori pe care “leadershipul” le propune și le urmărește. Este normal că se urmărește un scop, iar dacă la sfârșit mai trăiesc 3 oameni din echipă și țelul a fost atins, aceștia devin eroi și ciclul se reia.
    Cât de visătoare este o fată la 17 ani, și cât de pretențioasă devine la 37 de ani, la bărbați este mai complicat, ȋnsă valorile materiale (recompensele) care vin după o provocare, produc dopamină aproape la orice vârstă. Indatorarea la Bănci se face după o rețetă similară când ești om de rând.
    Dacă reușești să-ți menții un grad de libertate și ești suficient de inteligent să te bucuri de aceasta, atunci treci mai ușor prin “draftingul” vieții și trăiești mai mult, uneori cu folos.
    “Cele 10 porunci” și “Coran-ul” sunt tot seturi de valori mai mult sau mai puțin ȋnsușite.
    La homosexuali și lesbiene nu știu dacă există seturi de valori.

  27. Emil Culda spune:

    Excelet aţi surprins realitatea corporatistă, această formă de…”cu oiştea-n gard” a capitalismului. Hiper-mega structuri uriaşe, …obeze şi pline de anevrisme. În fapt sunt o formă de intrare a comunismului în capitalism , pe uşa din faţă şi pe covorul roşu. E ca la gospodăria agricolă colectivă,…a tuturor şi-a nimănui. Legătura directă a proprietarului (proprietarilor) cu averea lor a dispărut demult. Calitatea de proprietar este …delegată, cu toate consecinţele, diverselor structuri „manageriale” iar vedeta este în esenţă ,managerul-bivol (!) Şi ar mai fi multe de spus /comentat pe tema (seama) corporatismului actual. Felicitări încodată Domnei Sterescu !

  28. Mihai spune:

    Salut. Bun venit in realitate ! Mi-am luat talpashita din corporatii in 1998 (Coca-Cola, Mercedes, Arthur-Andersen) si a fost cea mai buna decizie. Si astazi ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat mintea sa inteleg ca o corporatie este un window-dressing pentru : vanitate, lupte subterfuge, back-stabbing, amantalic, cuvinte fara continut, sucking up, evitarea responsabilitatilor etc, etc, etc. Singurul lucru bun este ca TEHNIC capeti o stiinta de a face lucruri (daca vrei si cauti cai de a ajunge la acea stiinta), insa in proces caracterul iti este pus la incercare de atatea ori, incat ai senzatia ca de fapt jobul principal este sclavageala oamenilor si nicidecum „empowering people „. Corporations sooooooooooooo suck !

  29. Eu spune:

    Sincer, aceste asa zis legi corporatiste sunt cunoscute decât in România. Am lucrat la multe corporații din multe tari si am lucrat cu corporații din si mai multe tari pe post de clienți (vorbesc de vreo 50 de firme din 20-30 de tari). Va jur ca poveste cu a doua familie de la birou nu am auzit-o decât in România. Resursa umană pe primul loc nu e un slogan, ci un troc echitabil. Eu stau la ei cat sunt mai motivata decât la competitori. Inteleg ca ei pot trăii si fără mine personal, dar nu si fără toți cei ca mine… Ei au nevoie de cunoștințele pe care eu le vând si piața are regulile ei: nu îmi convine, plec; nu le convine, ma concediază. Nu sunt nici părinții mei, nici eu copilul lor. Este o afacere si trebuie privită ca atare. Clientul este intr-adevăr important, altfel afacerea nu ar avea succes, dar clar sunt si excepții de la regula care au justificările lor. Despre managerii romani, am întâlnit si romani excepționali in posturi cheie dar nu am de a face cu piața românească, deci nu îmi pot da cu părerea despre managerii romani din România. Despre partea cu promovatul: eu am pornit de nicăieri si am promovat binișor pe munca cinstita, iar ca mine sunt foarte multi. Nu pot zice ca-s vreun CEO sau pe acolo sus… Dar doar prin România „copii” de 30-35 ani se visează C-level manageri având doar 10-15 ani experiența. Pe la firma mea majoritatea C si L1 sunt Săriți bine de 50 ani, iar excepțiile sunt rare si sunt considerați acei copii minune (si foarte rar sunt si copii „cuiva”, dar daca nu au si altceva in spate/cap, aceștia nu rezista pe termen lung doar pe „pile” la acel nivel înalt). Si as putea continua dar ma opresc aici.

  30. Gica spune:

    Observ multa frustrare si o intelegere absolut gresita a ceea ce inseamna o organizatie de structura agregata .
    Corporatiile nu au suflet . Corporatiile functioneaza ca niste mecanisme in cadrul carora trebuie sa-ti gasesti pozitia si sa o intelegi . In corporatii nu exista sentimente si nimeni nu-ti cere decat luciditate si sa-ti atingi scopurile urmarind procedurile . Este musai sa-ti intelegi postul in care ai fost angajat pt a fi eficient . Nu trebuie sa uitam ca mergem in fiecare zi sa muncim ,… eficient . Daca privim chestia asta cu atata detasare , munca in corporatii este „a piece of cake”
    Si da , in general , midle managementul este format din conationali de-ai nostri , slugi veritabile .De fapt sunt chiar „vanate” astfel de slugi pt ca top managementul sa fie sigur ca politica companiei va fi aplicata acolo unde a fost prevazut .
    Chestia asta cu promovarea verilor si a cuscrelor nu poate fi adevarata decat daca un post assistant manager este vreo pozitie atat de mult visata. Corporatiile perfomeaza si isi aduc aportul substantial la PIB-ul Romaniei .
    Observ un curent puternic anti-corporatist . Este daunator pt societate si mai ales ca mentalitate asupra muncii . De fapt subversiv , este descurajata munca si initiativa .
    Daca vreti sa traiti ca in Germania, atunci trebuie sa intelegeti societatea germana .

  31. ANDREEA spune:

    Aceste lucruri sunt in continuare adevarate si trebuie sa credem in ele. Altfel vom deveni asemenea celor care fac lucrurile „altfel” si pe care nu-i apreciem. Nu mai credem ca ele se aplica in corporatii, asta da. Din acest punct de vedere articolul este 100% adevarat. Exista si un motiv pentru care se intampla lucrurile astfel: „miturile” prezentate construiesc rezultate foarte bune pe termen mediu si lung dar nu aduc profit mare pe termen scurt asa cum impun actionarii managerilor. Si managerul chiar daca crede altfel nu vrea sa-si piarda jobul pentru ca are obligatii financiare, etc… Dar daca sunt 10% din angajati (pe toate nivelurile) care cred si aplica aceste lucruri lumea este deja cu 10% mai buna. 🙂 Sa crestem procentul, zic eu, daca vrem o lume mai buna! Doar noi o putem face. 🙂

Adauga comentariu

Azi ai făcut ceva pentru visul tău?

Resurse gratuite

E-book
gratuit

"Vreau să-mi schimb cariera"
vreau acces

Ghidul tranziției
în carieră

pas cu pas
vreau acces

Public
Speaking

resurse gratuite
vreau acces
Mai multe resurse gratuite
© 2018 Amalia Sterescu Politica de confidențialitate Politică privind Cookies Harta site Designed by: Live Design