021/9003

Aspiraţiile tinerilor din Chişinău, dincolo de hăţişurile geopolitice

5 mai 2014, 0 comentarii
Contactează-mă!

 

 

“- Vă e teamă de război?”, îl întreb eu pe tânărul manager din Chişinău.

“- Nicidecum! Noi stăm cu ruşii la graniţă de 20 de ani, ţara noastră nu cred că prezintă vreun interes pentru ei”, zice el şi ne continuăm discuţia pe alte teme.

Într-o zi de primăvară însorită, Chişinăul pare rupt de zgomotul de la graniţele sale.

Tineri miri se fotografiază în faţa catedralei, mirese preţioase, cu rochii de prinţese, fotografi glumeţi („Gâdil-o, măi, poate aşa zâmbeşte şi ea… „, strigă unul dornic să surprindă momentul fericirii). Alţi miri, mai tomnatici, defilează într-o decapotabilă, prin faţa Arcului de Triumf şi, stând în picioare, fac cu mâna unei mulţimi imaginare. Azi e momentul lor de glorie. Nişte bătrâni joacă şah pe o tablă uriaşă, sunt concentraţi, serioşi şi dedicaţi. Tonete cu îngheţată produsă în Moldova te îmbie cu diverse arome. O aleg spontan pe una ce parcă vine din copilăria mea: „îngheţată cu lapte de pasăre”.Chisinau

Statuia lui Ştefan cel Mare veghează intrarea într-un frumos parc al cărui gard e umplut cu afişe ce descriu crâmpeie din istoria Moldovei, momente importante din istoria poporului român. În dreapta, într-un cort improvizat, se preiau semnături ale celor ce vorbesc româneşte, într-o încercare de recensământ. Parcul te întâmpină cu umbra sa, familii cu copii îngrijit îmbrăcaţi au ieşit în zi de sărbătoare să se bucure de soare. Fetiţele au părul lung despletit, sunt elegante – una dintre ele, încălţată cu mici pantofiori roz, cu un uşor toc, se uită cu jind după o alta ce face încercări temerare de a merge cu rolele … zâmbesc, înţelegându-i disconfortul (şi eu sunt pe tocuri azi).

ChisinauPe o alee umbroasă veghează statui cu toţi scriitorii consideraţi mândria naţiei române, fără a conta că o parte din ei sunt transilvăneni – nici dacă aş fi găsit o „masă a tăcerii” în mijlocul parcului nu m-aş fi mirat. Deşi mie mi se pare că emană românism din toţi porii lor, moldovenilor – celor tineri, în special – nu prea le place să le vorbeşti despre asta. Pentru ei, Moldova e mica lor ţărişoară, pentru mulţi dintre ei, Moldova nu e România. În România, am fost educaţi altfel. Când mergi acolo însă, realitatea e uşor diferită, indiferent de aspiraţiile politice ale celor de la Bucureşti.

Intru să cumpăr cărţi cu poveşti pentru copiii mei, pentru că am constatat adeseori că unele cărţi cu poveşti clasice ce sunt tipărite prin ţară sunt jalnice la conţinut. Intru în prima librărie ce îmi iese în cale, iar în spatele tejghelei, o doamnă vorbeşte numai limba rusă. Iniţial mă crispez, pentru că toate cărţile de poveşti şi abecedarele sunt în limba rusă şi constat că spaţiul a fost împărţit în două: jumătate carte rusă, jumătate carte românească sau „limba de stat”, cum i se mai spune pe aici. Şi realizez subit că asta e de fapt realitatea Chişinăului: o dualitate pe care nu o poţi înţelege uşor de la distanţă.Chisinau

După scurta mea plimbare prin oraş, mă reîntorc la Bizpower – cel mai important eveniment de business din Moldova, în cadrul căruia am avut o intervenţie despre „Leadership autentic” şi am făcut, de fapt, deschiderea conferinţei „Scriptul succesului în afaceri”. Evenimentul este unul de succes, reuneşte peste 600 de oameni de afaceri şi tineri antreprenori – admirabil efort, oamenii au ales să îşi dediced ziua lor liberă unui eveniment de dezvoltare personală şi networking. În sală am descoperit o statistică inedită şi diferită faţă de România: 70% bărbaţi/ 30% femei.

Organizarea este foarte bună, fără blocaje sau bâlbâieli. De altfel, organizatorii sunt nişte tineri entuziaşti, profesionişti şi perfecţionişti, deschişi la feedback şi sugestii. E un eveniment cu potenţial,  ce va creşte frumos în următorii ani şi o dată cu el şi speakerii vor continua să se perfecţioneze şi să se muleze şi mai bine pe ceea ce îşi doreşte audienţa. GO, GO Bizpower! Ne revedem anul viitor!

Bizpower

 După speech-ul meu, la prima pauză şi ulterior seara, la evenimentul de networking, vin spre mine oameni dornici de sfaturi, de colaborări, de informaţii – sunt entuziasti, super amabili şi politicoşi. Şi deşi networking-ul e în faze incipiente şi mai necesită o infuzie de educaţie, descopăr cu plăcere tineri ambiţioşi, dornici să-şi crească afacerile, tineri ce au studiat în afara ţării, dar se reîntorc în Moldova – “e mai uşor să ridici aici un business decât în Germania”, cum spune unul dintre ei. Descopăr, de asemenea, o preocupare a oamenilor de afaceri de a penetra piaţa din România sau spaţiul european, pentru că „prea mult timp ne-am dus înspre Est”, spun ei.

Din punct de vedere al efervescenţei antreprenoriale, aş compara Chişinăul cu Clujul, iar cheia, la fel ca la Cluj, sunt tinerii săi. Mare parte dintre ei sunt de mult cetăţeni români, cu domicilii fictive pe la Vaslui sau Iaşi, mare parte dintre ei au avut deja diverse job-uri în USA sau Europa, mare parte dintre ei sunt ambiţioşi şi vor să-şi construiască succesul în Moldova şi parcă uşor-uşor încep să elimine graniţele mentale, să-ţi depăşească unele complexe de inferioritate şi să-şi gândească business-ul într-un spaţiu mult mai amplu. Aşa cum spuneam şi în cadrul conferinţei, succesul este doar o consecinţă a lucrului bine făcut, un efect al leadership-ului autentic şi al unei preocupări constante pentru excelenţă. Mult succes, dragilor, pe drumul vostru!

Comentarii

Adauga comentariu

Azi ai făcut ceva pentru visul tău?

Resurse gratuite

E-book
gratuit

"Vreau să-mi schimb cariera"
vreau acces

Ghidul tranziției
în carieră

pas cu pas
vreau acces

Public
Speaking

resurse gratuite
vreau acces
Mai multe resurse gratuite
© 2018 Amalia Sterescu Politica de confidențialitate Politică privind Cookies Harta site Designed by: Live Design