Compania pentru care merită să lucrezi

S-au dus vremurile în care ne pensionam din singurul job pe care l-am avut vreodată. Acesta era modelul părinților noștri, unde nevoia de siguranță financiară prima.

Care este astăzi compania pentru care merită să lucrezi?

Depinde pe cine întrebi! 

Dacă îl întrebi pe Alfred, un Millennial dezghețat și umblat prin lume, căruia părinții nu i-au servit tipare de genul ”la stat, ca e sigur” ori ”neapărat o companie mare, cu un bun renume” – atunci cel mai probabil va prefera o companie în care să fie înconjurat de oameni tineri, o companie ce îi oferă program flexibil, oportunitatea de a a avea o bună balanță viață profesională/viață personală, companie în care opinia sa contează și unde nu se simte sufocat de prea multe reguli și proceduri. O companie preocupată de binele comunității și al mediului. Ori, dacă are suficient suport moral și un mentor bun – va alege poate chiar drumul antreprenoriatului.

Mircea (30 ani), un profesionist dornic să-și accelereze cariera, fie pe verticală fie pe orizontală – îți va spune că preferă un mediu în care performanța îi este corect așezată, o companie în care primește constant feedback legat de performanță și are oportunități mulțumitoare de a se dezvolta.

Dacă o întrebi pe Mirela, o mamă în rol de conducere îți va spune că preferă o organizație în care pachetul de beneficii include neapărat asigurare medicală, are program flexibil, poate lucra și de acasă iar numărul călătoriilor în afara țării ar trebui să fie limitat. Includerea unui centru educațional de zi pentru copiii săi în pachetul de beneficii – este tentant.

Crina, e o  profesionistă cu zeci de ani de experiență în business, pe ea nu o mai tentează neapărat schimbarea și nici un salariu mai mare (de cele mai multe ori îl are), pe ea o motivează echipa alături de care a pornit la drum acum mulți ani – menținerea status quo-ului este mult mai atractivă decât schimbarea.

Dacă îl întrebi pe Radu, un profesionist motivat doar de creșteri salariale, atunci compania care îi oferă un sistem de comisionare/bonusare pe bază de performanță e o soluție, alternativ, mercenariatul pentru salariii mai mari – e în floare.

Și scenariile pot continua căci până la urmă, după multiple încercări  – fiecare obține ceea ce caută pentru vreo câțiva ani, nu însă pentru toată viața. Problema apare atunci când crezi că ai găsit ceea ce căutai dar după o scurtă vreme constați că te-ai înșelat amarnic.

Am întâlnit tineri atrași de un nume pompos de multinațională globală. ”Oamenii sunt resursa noastră cea mai de preț” e inclus în pitch-ul de recrutare la loc de cinste sau apare pe pereți ca o reclamă . Dar leopardul din-năuntru tare e vopsit! Devii unul din cei mulți, înveți de pe unde poți și te descurci cum poți, ai un șef ce greu își aduce aminte numele tău sau poate nu vă vedeți decât o dată la șase luni căci el lucrează remote, presiunea targeturilor e insuportabilă și nu e însoțită de o formă de suport, principiile de promovare în job sunt în ceață iar oamenii mult prea preocupați de ale lor ca să se  mai obosească sa fie amabili și de ajutor. Și când credeai că te-ai adaptat în acest labirint, schimbarea dă năvală peste tine, se schimbă produsele/serviciile, se schimbă șeful ori echipa crește și mai mult și dacă credeai că îi știi măcar pe cei de pe etaj – acum chiar că nu mai ai vreo șansă. 

Am întâlnit lideri care s-au încumetat să facă o mișcare decisivă în cariera lor, au semnat pentru un rol de conducere senior și un pachet ofertant și au ajuns să joace un rol mult mai puțin complex decât cel anterior pentru că promisiunile angajatorului nu au fost respectate ori pentru ca în procesul de preluare de catre vreun Fond de investiții rolul respectiv a fost preluat de altcineva. Ori situații în care la firme respectabile, salariul nu era plătit la timp ori pe verticale, șeful se schimba din 3 în 3 luni.

Am întâlnit profesioniști care mânați de un câstig ceva mai mare (deh, credite la banca, familie în creștere) au acceptat cu ochii închiși oferte substanțial mai mari fără să se intereseze de cultura organizațională a firmei respective, de valorile lor, de experiența șefului, de stilul de lucru, de opțiunile de dezvoltare și promovare, de obiectivitatea cu care ți se măsoară succesul în job – și au ieșit tare șifonați, de cele mai multe ori au revenit la compania anterioară ca la ”mothership”.

În cei 21 de ani de experiență profesională,  am ascultat multe grozăvii în procesele de coaching în tranziție în carieră, ca leader sau chiar din postura de recruiter ori mentor – iată câteva idei care sper să-ți fie de folos:

• Mai întâi de toate ceva introspecție: De unde începi? Ce merge bine în rolul tău curent? Ce nu ai vrea să schimbi? Ce ți-ar plăcea să fie diferit? Care ar fi beneficiul acestei schimbări? Pe cine altcineva ar afecta asta?
• Cum ți-ai defini succesul viitor? Cum ți-ar plăcea să fie? Să presupunem că ai avea o baghetă magică cu ajutorul căreia poți să-ți dezvolți cariera fix în felul în care îți dorești…Ce ai face zi de zi? Unde ai lucra? Pentru/cu ce fel de oameni ai lucra? Ce ai livra/produce și pentru cine? De ce este asta important pentru tine?
• La pomul lăudat nu te duci cu sacul, te informezi înainte din interior și din exterior, cu ajutorul rețelei tale de cunoscuți, pui întrebări directe și ceri onestitate. Cum cunoști o organizație din interior? Cu ajutorul celor care sunt acolo sau cu ajutorul celor care au plecat – în mod echilibrat. Apoi cercetezi presa, mediul online, tot ce găsești despre strategia pe termen lung, proiecții de headcount, achiziții, fuziuni. Cum se vede compania respectivă în presa internațională? Ce comenteaza angajații/foștii din alte site-uri/țări despre compania respectivă?
• Pune intrebările potrivite, fără teamă! Titlurile job-urilor trebuie să sune pompos căci deh concurența pe resurse e mare iar job description-ul chiar  te poate face să visezi dar ce se ascunde de fapt în spatele frazelor motivant alese? E imaginea din visul tău, cât de cât apropiată de modul în care vede angajatorul acel rol? Descoase-i pe recruiteri legat de linii de raportare, nivel de împuternicire în job/rol, buget, potențial de creștere, oportunități reale de dezvoltare, locul tău în organigrama regională, programe de coaching/mentoring disponibile pentru cei talentați/performanți. Vezi dacă răspunsurile primite sunt clare și coincid cu aspirațiile tale. 
• Consultă un avocat – pentru orice eventualitate. Mai ales dacă ai acum un rol de conducere, cum te vei proteja de o nerespectare a promisiunilor verbale și scrise  în baza cărora ai acceptat oferta? 
• Dacă alegi o organizație antreprenorială – asigură-te că ai în avans informații despre stilul de conducere al antreprenorului, despre viziunea sa asupra business-ului, despre modul în care relaționează cu clienții, partenerii, angajații.

Companii mari, branduri mari. Companii antreprenoriale. Antreprenoriat…Erorile noastre decizionale în ceea ce privește organizația în care vrem să construim trepte importante în cariera noastră sunt inevitabile dacă mintea spune DA la primul impuls pentru că „așa scap de șef” sau „așa obțin un salariu mai mare” ori un rol mai complex. Dar, ce păcat, căci de cele mai multe ori poți să cazi „din lac în puț”, iar atunci ai măcar curajul să admiți față de tine însuți că te-ai pripit!

Învață, înainte de a repeta același cerc al erorii și da, știu, că te doare, dar experiența ne arată ca atunci învățăm accelerat.