Manager în multinațională – pot deveni un bun antreprenor?
În discuțiile mele cu manageri din multinaționale pe zona de tranziție în carieră – apare frecvent acea frântură de vis, uneori neverbalizată: ”Oare voi putea conduce într-o bună zi, firma mea?.. Sunt bun în ceea ce fac, am experiență, am o bună prezență în industrie dar…”
Ei, în spatele acestui ”Dar” stau multe neliniști, mulți ”Dar dacă…”, multă nevoie de certitudine. Și ca un profesionist ce a trecut prin aceste frământări și care într-o bună zi și-a luat inima în dinți pentru a se aventura pe căi necunoscute – iată câteva idei ce sper să fie utile celor ce se află în situații similare:
- Tranziția de la Corporate la Antreprenoriat presupune curaj, nu numai curajul de a te reinventa profesional dar și curajul de a-ți înfrunta propriile limite!
- Antreprenoriatul înseamnă să accepți că propriul succes nu se mai măsoară în titluri pompoase scrise pe cartea de vizită și nici în KPI-uri pentru profitul altora. Se măsoară în valoare constantă adusă clienților/comunității, creștere și profit.
- Antreprenoriatul presupune renunțarea la confortul pe care ți-l oferă corporația care înseamnă de multe ori resurse generoase. Presupune să-ți sufleci mânecile și să faci de toate – cel puțin în faza de start-up.
- Dacă nu ești pregătit să fii conectat mental 100% la business-ul tău, dacă îți imaginezi că ziua de lucru se încheie regulamentar la 18:00, dacă pleci în concediu imediat ce ai un mic profit, dacă nu accepți că antreprenoriatul e un stăpân mai aspru decât corporația dar unul căruia i te dăruiești din pasiune și fără echivoc – atunci rămâi în multinațională. Pentru că antreprenoriatul nu funcționează cu jumătăți de măsură!
- Antreprenoriatul îți testează zilnic puterea de rezistență, la orice: la fiscalitate, la cerințele schimbătoare ale pieței, la fluctuațiile de personal… la balanța viață personală/ viață profesională. În zilele în care ai senzația că vâslești singur la o barcă ce se găurește pe măsură ce vâslești – trage aer în piept și revino mental la punctul zero. Nu e nimeni acolo care să te motiveze pe tine antreprenorul, nu există sisteme de bonusare/motivare ca în corporație, nu există șefi care să-ți dea feedback pozitiv, ești doar tu cu propria motivație. Dacă seacă dupa primul an – ia-ți un job! Crede-mă, îți va fi mai bine așa.
- Când vine vorba de managementul echipei – din nou, un manager de multinațională are o serie de instrumente și avantaje pe care le poate folosi când vine vorba de motivarea angajaților, de stimularea performanței și poate că uneori chiar dacă fondul de leadership al managerului este mai săracăcios – sistemul funcționează căci multinaționala are și alți leaderi și se produce un efect de compensare a competențelor lipsă. În antreprenoriat, dacă nu ai viziune, strategie, într-un cuvânt leadership – ești mâncat!
- Prin antreprenoriat îți dai șansa să parcurgi tot procesul de la idee la modul în care acea idee ajunge să aducă valoare fiind pusă în practică, să schimbe vieți sau să transforme comunități – și crede-mă că nu există satisfacție mai mare! Dacă ideea aceea poate fi la fel de bine aplicată în multinațională – se cheamă intraprenoriat și e o manieră faină de a te folosi de banii altora pentru a-ți vedea ideea pusă în aplicare – dacă doar asta vrei.
Până la urmă la baza fiecărei mari corporații a stat cândva o minte antreprenorială. Corporațiile nu s-au clădit pe ezitări, pe lipsă de curaj managerial, pe lipsa apetenței pentru risc, pe un leadership defectuos, pe motivație fluctuantă. În antreprenoriat nu există fișa postului, nu te evaluează șeful să-ți spună dacă ești un manager bun sau nu – în antreprenoriat nota de trecere ți-o dă piața, clienții, partenerii de business și comunitățile în care activezi! Și dacă simți cu toți porii că ai cea mai mică șansă să treci acest test – atunci mergi înainte, urmează-ți visul și încearcă – satisfacția e sublimă! Iar de vei rata, nu-i bai – o iei de la capăt sau îți spui ce mi-am spus și eu acum șase ani – va exista întotdeauna un job și pentru mine, sănătoși să fim!